Ploaia


Strada e uda fleasca si da semne de gripa. Cand tuseste creaza cascade din stresini si o doare in cot de ceilalti. Cand stranuta o face cu apa statuta din baltoacele molipsite si ele de atata ploaie, improscand cu nesat si cu un zambet strengar pe buze, trecatori singuratici pierduti de dragul artei in cartierul galeriilor.

Trotuarele se inclina respectuos catre stanga sperand sa mai prinda un loc in scurgerile deja imbuibate de prea plinul altora ca ele. Oamenii si-au scos la plimbare umbrele patrate cu dungi portocali prezentandu-le cu respect picurii rotunzi si desi. Oamenii ar dori sa poata privi nestingheriti arta expusa cu nonsalanta, la discretie, pe ambele parti ale strazii, sa o poata patrunde in liniste si contemplare maxima explicand-o pana la capat, fiecare pe limba sa. Dar molima-i in contrasens si contra oricarei initiative de bun simt.

Caci molima-i mare anu’ asta, molima-i umeda si racoroasa, molima-i frageda cu gust de apa spalata, premenita si aruncata in fata, in gura lumii, drept in mijlocul vraistii cotidiene. Praful si-a luat de mult lumea in cap, disparand pur si simplu in neantul deja aburit de zvonul molimii trambitat din aproape in aproape.

Molima a sosit intr-o simpla dimineata cu miros de ploaie, cu gust de ploaie, cu nume de ploaie. Molima-i ploaie si ploaia-i ca molima. De la est catre vest si inapoi. Si inca odata dus-intors spre vest catre est. In rafale reci si cedentate de monotonia strazilor parasite de pasi. Inghesuita intre doua umbrele patrate cu dungi portocalii ce-si joaca la sorti galanteria primului pas pe trotuare inguste si „alunecacioase”.Cu uneori tunete si alteori fulgere, dar niciodata pe cuvant de ploaie, doar in sictir si numai de-a naibii. Caci anu’ celalalt a fost lasata in voia sortii si data astfel uitarii, invizibila intre nenumaratele si prea-infumuratele zile cu soare. Anu’ asta insa a devenit vedeta, e anunata cu pompa mare la fiecare inceput de saptamana pentru fiecare zi din saptamana.

Strada tuseste plictisita si-si promite ca nu va mai regreta niciodata praful gros al dupa amiezelor de vara caniculara.

Anunțuri

22 de gânduri despre &8222;Ploaia&8221;

  1. la ce comentarii frumoase au lăsat deja membrii clubului, eu ce să mai spun?
    are strada cont de facebook sau nu? 🙂 să-i aducem în ar nişte acc contra tusei?

  2. daca ai citit ” intalnirea”, incearca prima prajitura,” povestea unei dragoste incredibile”. ar fi pentru mine minunat. pentru tine, nu stiu. insa abia astept sa aflu.pana la o noua intretesere de ganduri, nu uita aceasta: viata este peste tot. ai grija sa te bucuri inainte ca ea sa te supere. fii mai tare!

  3. Îmi place molima aceasta… dacă praful s-a dus şi nu s-a făcut noroi, poate să strănute strada cât pofteşte. O singură pretenţie aş avea: să li se interzică maşinilor să treacă prin bălţile de lângă trotuare cu viteză mai mare decât a unei tradiţionale căruţe. Până la urmă strada merită măcar atâta respect! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s