Fac parte din cei care despica firul in patru pana cand isi dau seama ca nu mai au ce despica, realizand uneori chiar ca l-au despicat degeaba, ca rezultatul final, chiar si profund argumentat, este luat in considerare doar ca forma golita de orice logica si orice urma din interesul purtat initial de scopul despicarii.
De genul superficial „ne umplem si noi timpul cum putem mai usor”, unii se fac ca cer, altii se fac ca raspund, unii chiar raspund degeaba. Unii chiar cer degeaba, de dragul formei „participative” aruncand secvente ilogice de intrebari doar de forma, declansand mecanisme complicate de analiza a firului pe toate partile, din toate unghiurile posibile si luand in considerare toate contextele imaginabile.
Intr-un final o doar forma sintetizata pe post de raspuns declanseaza noi mecanisme de despicat fire in patru, macina idei in bucati din ce in ce mai fine, le asambleaza in toate formele posibile, le dezasambleaza si le reasambleaza la loc testandu-le fiabilitatea si rezistenta la schimbare si tot asa pana cand, moarte de oboseala si golite de noi argumente, frustrarile hotaresc sa se simta doar folosite si aruncate la gunoi constientizand in tacere efemeritatea cererilor si inutilitatea logicii si hotarandu-se ca, in definitiv, si maine e o zi.
Abisuri 
Lasă un comentariu