Mestec tacuta minutele agatata doar de mine, putin inclinata spre dreapta – stalpul e deja ocupat si „in juru-i” miroase jalnic. Echilibrul imi este relativ rotativ dar ma bucur totusi ca este. Altii ca mine se fac ca mesteca si ei, plati, banalizati, gri, aproape una cu peretii varuiti in graba de un pictor pare-se ratat.
Pe aici cica exista reguli care tot cica ar trebui respectate. Dar, ca peste tot, regulile pare-se ca sunt facute ca sa fie incalcate. Aici regula ar fi spus odata ca autobuzul se asteapta pe chei, in spatele usilor automate, in sir. Dar regula a spus degeaba, toti fac altfel, dupa chef si obiceiuri.
O femeie bine facuta se hotareste deodata sa-mi confirme regula exceptiei de la regula si sa-mi zdruncine echilibrul precar. Ii fac loc, trece, zdruncina si echilibrul celor din fata, trece din nou. Pare hotarata. Si hotareste in continuare pentru ceilalti, egoist, depasidu-le echilibrul daramat, inaintand. Scopul scuza mijloacele si asta-i legea ei! Usa i se asterne la picioare, trofeu visat, vis vazut cu ochii, ochi lacomi de reusita, reusita pe cadavrele multor altora, altii… dar ce mai conteaza altii?
Mestec tacuta secundele dezechilibrata de trecerea brusca a timpului femeii bine facute. Datorita ei propria-mi asteptare si-a gasit minutele transfomate in secunde. Si asta-i bine. Ca nu-mi place sa mestec minute, prefer secundele.
Apare busul si regula citata mai sus devine complet obsoleta.
Lasă un răspuns