Abisuri

Nu stiu altii cum sunt dar eu una nu suport sabloanele cu orice chip si repetat. Cert, omu’i facut sa catalogheze, sa clasifice, sa puna in acelasi teanc si sa traga concluzii cat mai rapid, simplist, fara mari eforturi, „seamana cu” deci „e musai ca”. Cert, omu’i facut astfel dar orice cetitudine are punctele ei slabe. Si catalogarea asta dupa sabloane le are pe ale ei. Puncte slabe. Multe.

„Sablonatorii” sunt si ei o categorie. A mea. Caci si mie mi se intampla sa cataloghez, ca om sunt. Dar doar la inceput sau doar la sfarsit. Sau uneori chiar deloc. Incerc sa asimilez diversitatea si sa-i dau o sansa, sa trec cu vederea tendinta „generala” a grupului catalogat si sa creez exceptii, cat mai multe exceptii. Sa ma las calcata in picioare de prejudecatile mele strivite de esecul filtrului „dupa chipul si asemanarea”. Sau numai „dupa asemanarea”.

Ultima exceptie de la „sablonizare” am fabricat-o in ultimele saptamani. Un nou coleg, trasaturi dure, cioplite parca in piatra, monologuri lungi si raspicat rostite, priviri indirecte, vorbe taiate cu toporul. N-aveam loc in lumea lui. L-am clasat deci in grupul celor „de evitat cu orice pret caci lipsa de compatibilitate”. Cu trecerea timpului insa masca cioplita in piatra a inceput sa se deformeze ca arsa de foc, pana cand a disparut aproape de tot. Omul incepuse sa devina „el”, sa-si retraga ghearele in teaca, sa nu mai lupte pentru a dovedi ca merita sa existe. Grupul l-a acceptat si atunci a inceput si el sa accepte grupul castingandu-si astfel dreptul de a avea o existenta proprie. A lui. Complet diferita de a catalogului in care il plasasem initial. Mi-am revazut astfel clasificarea si de atunci am devenit amici.

„Sablonand” in mod sistematic si definitiv unii isi considera probabil sistemul de aprecieri perfect rodat – „etalonul meu e clar stabilit, are reguli clare si limitate in timp si spatiu si probabil ca are si ceva exceptii ca musai sa indes toate cazurile posibile pe undeva si cand regula nu-i, mai fabric si cate o exceptie.”

„Sablonand” in mod sistematic si definitiv unii ii considera probabil pe toti altii construiti dupa chipul si asemanarea lor – a sablonatorilor- refuzand cu orice chip diversitatea si combinatorica aleatoare.

Le plang de mila cand vad cata materie lasa pe langa orbiti de regulile lor absurde.