Mi se lipesc tamplele de cele cateva suvite inca razlete, spinarea imi picura cu incetinitorul, degetele-mi sunt lipici in devenire, tastatura neagra-i plata de-a binelea, topita de lipsuri si zdrobita de veri caniculare.
Sunt una cu camasa in patratele, movul s-a extins peste verde si albul a devenit bej ce tinde deja spre gri. Biroul imi aluneca printre coate, se duce si el odata cu ziua asta inceputa de ceva vreme si ce pare sa tinda spre un infinit sleit de orice vlaga.
Zgomotele-s lineare si in tonuri joase. Doar aer vlaguit pe gaura cheii incercand sa iasa. Scaunul mi-a intrat in coaste de atat amar de asteptare, lipit de-a binelea de patratele mov devenite gri intre timp. Ceva zumzet, undeva departe, o imprimata se face ca imprima, un glas firav da impresii false nepasatorilor trecatori inca treji in staticul toropelii de dinaintea serii.
Lunea asta e de-a dreptul tragica.
Abisuri 
Răspunde-i lui abisurile Anulează răspunsul