Femeia calca cracanat – apasat, avea minimum cincizeci de ani, purta fusta mini cu crapatura lunga si suprapusa. Taiorul femeii era scurt si asortat cu fusta mini si adidasii negri.
Femeia vorbea repede si mult desi era inca dimineata devreme. Avea logoree si vroia sa o stie si altii. Barbatul de langa ea mergea tacand, aproape nesemnificativ, aproape umbra-sfetnic, aproape ne-simtit, aproape de ea.
Femeia avea privire de vultur si nu incerca deloc sa si-o ascunda in spatele ochelarilor alungiti cu rame subtiri. Femeia era obisnuita sa arunce priviri de vultur si tinea cu tot dinadinsul sa-si respecte modul atat de personal de a vedea lumea.
Femeia isi afisa nonsalanta varicele piciorului drept pe post de tatuaj. Piciorul drept era mai in diagonala decat cel stang iar stangul calca aproape piezis. Fusta nu reusea sa ascunda mai nimic.
Eu mergeam in spatele femeii si luam notite.
Instantanee de toamnă? 🙂
Fain text!
Pai din pacate (pentru ochi) nu numai de toamna …
Data viitoare nu mai lua notițe 🙂
Asa imi tot spun si eu – uneori – dar nu ma pot abtine 😉
[…] marunte « Abisuri profunzimi.wordpress.com cateva secunde 0 Femeia calca cracanat – apasat, avea minimum cincizeci de ani, purta fusta […]
[…] mai tineti minte pe femeia cu privire de vultur bine ascunsa in spatele ochelarilor cu rama subtire care asta vara calca cracanat–apasat intr-o […]