Ma calca pe nervi intrebarile in cerc inchis. Fara punct de sprijin – intentionat fara – si doar in curba.
Genul de chestie „o fac pentru ca altfel nu mi-as putea justifica existenta, raspund intr-un sir infinit de aceleasi idei exprimate uneori putin altfel, alteori doar putin amestecate, ii oblig pe altii sa scormoneasca diferite alte posibile dar niciodata aplicabile puncte de vedere pe care ma incapatanez sa nu le iau in seama. Am ideea mea, singura mea idee, deci exist. Restul zboara, mi se flutura. Imi permit sa-i sicanez pe altii cu incompetenta mea binecunoscuta caci stiu foarte bine ca intotdeauna voi avea ultimul cuvant. Ma adapostesc in umbra cuvantului si-mi vad de banalitatile cercului intrat la apa. ”
Ma calca pe nervi sistemul si o fac dinadins pe dos chit ca stiu ca antivalusorul aproape ne-provocat va trece complet neobservat intre tone de scormoneli inutile. Unii se fac ca exista, altii se fac ca nu exista iar altii nu se fac deloc, exista pur si simplu. Pe restul ii fac altii dupa voia lor. Cica.
Abisuri 