In definitiv fiecare isi cara crucea chit ca senzatia generala este ca doar unii cara si ceilalti doar privesc. In realitate insa cam toti caram, consecintele cantaresc insa „un pic mai tarziu sau un pic mai putin de data asta, restul pe data viitoare”.
Dar asa-i omu’ mereu cu ochii pe crucea altuia. Mizeria exista chit n-o vedem, e doar bine ingropata si uneori preferam sa ne imaginam ca nu e deloc, traim bine o bucata de vreme imaginandu-ne perfect curati si la un moment dat ne trezim privind la crucea celui de langa in timp ce ne stergem de rahat cu un bat rupt din copacul aproape uscat de atata seceta.
Mizeria este oricum, uneori tragi apa si pleaca si asta nu inseamna ca nu a fost, asta inseamna doar ca ai ascuns-o bine si altii nu s-au sinchisit sa o caute.
Crucile exista oricum, fiecare cu ale lui. Ca si mizeria, uneori sunt bine ascunse .
Abisuri 
Răspunde-i lui abisurile Anulează răspunsul