Deodata ceata


De cateva zile

Bune

O cartea statea

Cu burta la soare.

Eu o priveam, fascinata

De supletea metaforelor

In bataia norilor

Ascunsi dupa razele

De soare.

Metaforelor le statea terbil de bine

Se asortau cu norii

Si nu anuntau nici macar

Ploaia.

Era cald si voluptos

Si nu-ti venea decat

Sa le interpretezi

In ritmul tau.

Afara mirosea a fum

Si foile ramaneau albe.

Deodata s-a facut gri

Cremos

Si nu s-a mai vazut

Nici un rand.

Oamenii si-au pierdut directia

Prin ceata.

Singura a ramas doar cartea

Privind in gol

In sensul metaforelor.

Anunțuri

8 gânduri despre „Deodata ceata

    1. Imi pare tare bine, o scrisesem initial pentru „fotografie Nemira” dar apoi mi-am dat seama ca nu prea se potriveste cu nici o poza pe care as fi putut-o fabrica. As fi vrut sa pot fabrica o poza cu o banca intr-un parc sub frunze care cad peste o carte deschisa la soare si nori. Din pacate aici a venit deja aproape iarna, soare nu mai este demult si cerul e gri….

      1. prima impresie chiar asta a fost: că e pentru Nemira. după aceea am remarcat că nu e nici o fotografie. oricum așa e mult mai mare impactul. a rămas pur și simplu O carte.

    1. Multumesc Ioana pentru ganduri, cea pentru Nemira am „fabricat-o” in stilul subiectului cartii, din ce mi-am mai adus aminte ca o citisem de mult. Problema e ca poza nu e profesionala ca n-am photoshop si aici costa licenta si oricum nul-am folosit niciodata asa ca a trebuit sa ma descurc asa, cu mijloace arhaice. In fine, m-am amuzat cu textul in schimb .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s