De cateva zile
Bune
O cartea statea
Cu burta la soare.
Eu o priveam, fascinata
De supletea metaforelor
In bataia norilor
Ascunsi dupa razele
De soare.
Metaforelor le statea terbil de bine
Se asortau cu norii
Si nu anuntau nici macar
Ploaia.
Era cald si voluptos
Si nu-ti venea decat
Sa le interpretezi
In ritmul tau.
Afara mirosea a fum
Si foile ramaneau albe.
Deodata s-a facut gri
Cremos
Si nu s-a mai vazut
Nici un rand.
Oamenii si-au pierdut directia
Prin ceata.
Singura a ramas doar cartea
Privind in gol
In sensul metaforelor.
Anunțuri
”Metaforelor le statea terbil de bine
Se asortau cu norii”
Îmi place asocierea. De fapt, îmi place toată poezia. 🙂
Imi pare tare bine, o scrisesem initial pentru „fotografie Nemira” dar apoi mi-am dat seama ca nu prea se potriveste cu nici o poza pe care as fi putut-o fabrica. As fi vrut sa pot fabrica o poza cu o banca intr-un parc sub frunze care cad peste o carte deschisa la soare si nori. Din pacate aici a venit deja aproape iarna, soare nu mai este demult si cerul e gri….
prima impresie chiar asta a fost: că e pentru Nemira. după aceea am remarcat că nu e nici o fotografie. oricum așa e mult mai mare impactul. a rămas pur și simplu O carte.
Şi eu am crezut tot la fel, dar ştiam că ai scris deja…era foarte potrivită!!!! Degeaba zici tu că nu.
Pai poate, dar lipsea … poza.
e mai buna cea pt nemira. parerea mea. suna mai…de nota mai mare :))
Multumesc Ioana pentru ganduri, cea pentru Nemira am „fabricat-o” in stilul subiectului cartii, din ce mi-am mai adus aminte ca o citisem de mult. Problema e ca poza nu e profesionala ca n-am photoshop si aici costa licenta si oricum nul-am folosit niciodata asa ca a trebuit sa ma descurc asa, cu mijloace arhaice. In fine, m-am amuzat cu textul in schimb .
eu am photoshop si tot nu am facut o poza profesionala 😀