Cuțite ascuțite
Pe margini
Taie clipe în două
Părți egale.
Și le umplu apoi cu apa
De ploaie.
Pe post de fond sonor
O muzică cărămizie
Se tânguie
Până nu mai poate
În ritm de lamele perpendiculare.
O frunză galbenă
Confuză,
Și-a pierdut pare-se
Copacul.
Și acum zace turtită
În așteptarea altei
Destinații.
Poate mâine
Că azi e duminică
Și toate destinațiile
Sunt închise.
Lasă un răspuns