Africa


In Africa n-am visat niciodata sa ajung si totusi am ajuns. Visele nu au intotdeauna timpul necesar sa prinda contur realitatea depasindu-le cu cel putin un pas de fiecare data.

Africa am gasit-o departe si calda, ingropata intr-un pamant rosu, argilos, amestecata in senzatii de tot felul.

Cand am ajuns intaia oara acolo, era tarziu spre seara, undeva nu departe de linia Ecuatorului. Lacul Victoria l-am serpuit pe intuneric, imaginadu-mi-l doar. Kampala era in argila rosie si nu avea multe semafoare, oamenii traversau haotic pe unde ii ducea capul, masinile erau in general 4×4 si circulau si mai haotic printre siruri de oameni. Ploua in fiecare zi imediat dupa ora pranzului si imediat dupa ploaie strazile aveau dungi caramiizii pe mijloc.

Weekend-ul l-am petrecut in savana, doua sute cinci zeci de kilometri spre centru, intr-o Toyota RAV4 imprumutata de la cineva. Drumul avea doar putin astfalt si acela un pic bombat de atata ploaie. In rest era doar argila rosie, prafuita. Multe hopuri si multe noduri in gand, „o tine, n-o tine”.

Masina era mai veche, cel putin zece ani si bine ‘tavalita”. Si a tinut,  cinci sute de kilometri dus-intors cu sute de mii de hopuri si vai adanci ascunse pe sub apa ploii. Rezerva am vizitat-o dimineata devreme, dupa o noapte aproape nedormita intr-o obscuritate de zile mari. Generatoarele de curent – solare – isi incetau activitatea imediat dupa ora zece si ceva si lasau in urma o liniste neagra s-o tai cu cutitul. Se reporneau pe la patru si ceva, doar pentru micul dejun si cam atat. In urma luminii noi, rupti de tot si de toate in mijlocul salbaticiei. Ciudata senzatie … 

Am luat „un ghid local fara masina” si am descoperit minunatiile savanei catarati in spate. Savana avea o mie de hopuri si rape si o multime de animale salbatice treceau in fuga pe ambele parti. Hopurile si rapele le vedeam putin inainte de a le simti, inchideam ochii imaginand cascadorii de tot genul si apoi ii deschideam rasufland de-a dreptul usurati si doar putin zdruncinati. Si tot asa de cel putin o suta de ori, pana spre pranz cand ne-am oprit sa vedem hipopotamii si sa ne luam la revedere. A fost prima mea aventura in 4×4 si nu stiam pe atunci ca vor mai urma si altele.

A doua aventura in 4×4 a fost tot intr-o savana, la circa zece kilometri de Gaborone, in nordul Africii de Sud. Era un circuit „de lux” organizat pe doua nivele. Prima iesire se petrecea pe seara, imediat dupa ceaiul de la ora patru, a doua dis de dimineata, incepand cu ora cinci. De data asta 4×4 era inclus in tarif, era un 4×4 masiv, verde armata. Ghida era tanara si jucausa si avea o arma adevarata „in caz ca”. In plus mai avea si o preferinta diabolica pentru hopurile cele mai hopuri, le tintea din departare, isi lua avant din timp, regla masina pentru o veritabila senzatie „4×4” si apoi sa lansa, cu nonsalanta. Noi zburdam in spate ca niste pestisori in apa tulbure inchizand ochii si strangand din dinti de fiecare data. Hop in sus spre stanga si repede inapoi, putin inclinat spre dreapta, in cadere libera la prima vedere. Si de fiecare data totul se termina cu bine. 

Era undeva prin decembrie si ar fi trebuit sa fie cald si umed. Era insa gri si rece si a trebuit sa-mi cumpar un polar verde „ou de rata”. Culorile savanei pe seara mi-au ramas intiparite, un fel de picturi-pastel suprarealiste brazdate din cand in cand cu cioturi de odata copaci deveniti aproape scrum. Animalele erau si ele, un pic somnoroase si nu tineau mortis sa faca act de prezenta. Cand ne-am apropiat de lei aproape ca nu ne-au bagat in seama. Teribila senzatie.

In Africa n-am visat niciodata sa ajung si totusi am ajuns. Nu m-am imaginat inca 4×4 pana acum dar se pare ca viata rezerva uneori surprize neasteptat de placute… Daca ar fi sa fiu un 4×4 as fi cu siguranta in Africa, in mijlocul savanei. Acolo unde m-as integra cel mai bine in peisaj, asortat la pamantul argilos si rapos, gata de a raspunde prezent la orice cerinta chiar si imposibila. Daca ar fi sa fiu un 4×4 as vrea sa fiu acolo unde ar fi mai mare nevoie de mine, acolo unde ar exista locuri propice senzatiilor profunde.

Daca as fi un 4×4 as fi cu siguranta un Toyota Hilux integrat discret intr-un pastel, pe inserate.

Sursa poza Toyota Hilux aici.

Articolul participa la Superblog 2012.

12 gânduri despre &8222;Africa&8221;

    1. Pai ce sa zic, voi mai scrie despre Africa, am fost de doua ori, cu serviciul. Am avut 2 we in total si am profitat. Oamenii sunt simpatici, calmi si asezati. Peisajele sunt superbe in savana. Botswana a fost o surpriza placuta, oameni putini si multe strazi largi. Neasteptat pentru Africa.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s