Turcoaz


Apa face in general

Ceea ce stie ea mai bine

Sa faca.

Apa face in general

Ceea ce poate ea sa faca

Mai bine

Apa face rotocoale !

Perfect concentrice

Si apoi se joaca cu centrele lor

De gravitate.

Asa a inceput de fapt

Totul.

Un fir de apa perfect centrat

A inceput sa se roteasca

De capul lui.

Apa s-a infuriat peste masura

Si a depasit limitele fixate

De altii.

Si a inceput sa roada, de draci

De pe margine

Pana s-a ales praful de maluri.

Si le-au fost ingropate crestele

De tot.

Malurile bucati

S-au hotarat sa nu se lase macinate

Degeaba

Si s-au revoltat peste masura

Scufandandu-se de tot.

Abrupt, din ce in ce mai abrupt

Pana ce totul a devenit in nuante de alb.

Si firul de apa, si resturile.

Spatiul ramas,

Gol,

S-a plictisit de tot la un moment dat

Si a hotarat sa se umple

Cu ceva.

Un cadou !

A strigat in haul din jur in gura mare

Cerand firului de apa

O broscuta

„Cat de mica, broasca sa fie”.

Firul de apa s-a gandit adanc

De tot

Si inainte sa se scurga pana la capat

Degeaba

S-a evaporat putin si a revenit in forta

Impins la suprafata de o carapace

Aproape formata.

Carapacea ascundea bine

Un verde in formare

Sub o forma atragatoare.

„Broscuta-broscuta mica”

„Nu ti-e frica de atatea nuante de alb ?”

„Mi-e cam frica zau

Ca de-aia vreau sa ies cu orice chip

La suprafata

Dar nu pot, ca sunt inca in formare

Si verdele dimprejur

Ma impiedica.”

Spatiul,

Inca gol si inca fara margini,

S-a uitat pierdut prin prejur

Cautand o oarecare

Aratare.

Dupa ce a cautat mult si bine

Timp de cateva valuri

Privirile i-au cazut din intamplare

Pe un om intr-o trecere, absolut intamplatoare.

„Omule in trecere, ti-ar fi oare

Cu suparare

Daca ai impinge un pic verdele

Inapoi spre fundul nuantei de alb

Sa poata si broscuta asta mica

Sa-mi umple haul

Cu ceva miscare

Ca sunt singur cuc si ma doare tare

Linistea

Inconjuratore”

Omul in trecere a privit uimit spatiul.

Era gol de tot si totusi

Graia.

I-au dat lacrimile de mirare

In ciuda firului de apa,

Lacrimile ii erau limpezi.

Apoi a privit carapacea in formare.

Broscuta parea in forma

Si fiabila

Si verdele avea potential

De dezvoltare.

Omul in trecere s-a oprit de tot

Si a impins pana n-a mai putut

Verdele

Inapoi in nuanta de alb.

Apoi a tras de carapacea in formare

Pana n-a mai putut-o numi astfel

Eliberand broscuta-mica

Si umpland spatiul

Cu ceva.

Verdele s-a amestecat in timp

Cu nuanta de alb

Si a devenit turcoaz

Colorand la randul lui

Firul de apa si lacrimile

Si pe copii copiilor lor.

Si asa mai departe

Multa vreme de-a lungul timpului si continua

Inca.

Lacrimile batrane

S-au cristalizat

Lasand in urma lor

Faleze.

La un moment dat

Faleze au inceput sa se numeasca

Les Calanques

Broasca mai traieste si azi

Contopita cu natura.

Omul a disparut undeva

In peisaj.

Dar asta-i doar un amanunt

Nesemnificativ.

Acest articol participa la Superblog 2012

Sursa foto cadouri: LuxuryGifts.ro

Anunțuri

12 gânduri despre „Turcoaz

    1. Pentru mine a fost exact pe dos, legenda a venit repede si pe tava tare greu mi-a fost cu legumele. Nu pentru ca n-as fi pentru (dimpotriva!) dar nu am gasit in,spiratia necesara unui articol in ton cu blogul … Zic ca noaptea e un sfetnic bun, vezi ce iese maine .

      1. Ah, nu legenda-i de vină, dimpotrivă, e o temă generoasă căreia sper să-i dau ceea ce merită. Oboseala mea are rădăcini adânci, mă resimt și nu mai dau randamentul pe care mi-l doresc. La legume nici nu mă pot gândi, nu acum, am mâncat prea mult! 🙂

  1. Pingback: Linii « Abisuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s