Apa face in general
Ceea ce stie ea mai bine
Sa faca.
Apa face in general
Ceea ce poate ea sa faca
Mai bine
Apa face rotocoale !
Perfect concentrice
Si apoi se joaca cu centrele lor
De gravitate.
Asa a inceput de fapt
Totul.
Un fir de apa perfect centrat
A inceput sa se roteasca
De capul lui.
Apa s-a infuriat peste masura
Si a depasit limitele fixate
De altii.
Si a inceput sa roada, de draci
De pe margine
Pana s-a ales praful de maluri.
Si le-au fost ingropate crestele
De tot.
Malurile bucati
S-au hotarat sa nu se lase macinate
Degeaba
Si s-au revoltat peste masura
Scufandandu-se de tot.
Abrupt, din ce in ce mai abrupt
Pana ce totul a devenit in nuante de alb.
Si firul de apa, si resturile.
Spatiul ramas,
Gol,
S-a plictisit de tot la un moment dat
Si a hotarat sa se umple
Cu ceva.
Un cadou !
A strigat in haul din jur in gura mare
Cerand firului de apa
O broscuta
„Cat de mica, broasca sa fie”.
Firul de apa s-a gandit adanc
De tot
Si inainte sa se scurga pana la capat
Degeaba
S-a evaporat putin si a revenit in forta
Impins la suprafata de o carapace
Aproape formata.
Carapacea ascundea bine
Un verde in formare
Sub o forma atragatoare.
„Broscuta-broscuta mica”
„Nu ti-e frica de atatea nuante de alb ?”
„Mi-e cam frica zau
Ca de-aia vreau sa ies cu orice chip
La suprafata
Dar nu pot, ca sunt inca in formare
Si verdele dimprejur
Ma impiedica.”
Spatiul,
Inca gol si inca fara margini,
S-a uitat pierdut prin prejur
Cautand o oarecare
Aratare.
Dupa ce a cautat mult si bine
Timp de cateva valuri
Privirile i-au cazut din intamplare
Pe un om intr-o trecere, absolut intamplatoare.
„Omule in trecere, ti-ar fi oare
Cu suparare
Daca ai impinge un pic verdele
Inapoi spre fundul nuantei de alb
Sa poata si broscuta asta mica
Sa-mi umple haul
Cu ceva miscare
Ca sunt singur cuc si ma doare tare
Linistea
Inconjuratore”
Omul in trecere a privit uimit spatiul.
Era gol de tot si totusi
Graia.
I-au dat lacrimile de mirare
In ciuda firului de apa,
Lacrimile ii erau limpezi.
Apoi a privit carapacea in formare.
Broscuta parea in forma
Si fiabila
Si verdele avea potential
De dezvoltare.
Omul in trecere s-a oprit de tot
Si a impins pana n-a mai putut
Verdele
Inapoi in nuanta de alb.
Apoi a tras de carapacea in formare
Pana n-a mai putut-o numi astfel
Eliberand broscuta-mica
Si umpland spatiul
Cu ceva.
Verdele s-a amestecat in timp
Cu nuanta de alb
Si a devenit turcoaz
Colorand la randul lui
Firul de apa si lacrimile
Si pe copii copiilor lor.
Si asa mai departe
Multa vreme de-a lungul timpului si continua
Inca.
Lacrimile batrane
S-au cristalizat
Lasand in urma lor
Faleze.
La un moment dat
Faleze au inceput sa se numeasca
Broasca mai traieste si azi
Contopita cu natura.
Omul a disparut undeva
In peisaj.
Dar asta-i doar un amanunt
Nesemnificativ.
Acest articol participa la Superblog 2012
Sursa foto cadouri: LuxuryGifts.ro
Abisuri 
Răspunde-i lui Linii « Abisuri Anulează răspunsul