Miroase a ploaie imbacsita, nimeni nu se sterge de picuri, picurii se acumuleaza unul dupa altul pana cand apar dare lungi pe linoleum-ul albastru deschis. Cand nu reusesc sa se evapore, darele incep sa miroasa si atunci cineva deschide geamul. La nici cinci secunde altcineva striga cat il tin plamanii «inchide domle’ geamul asta, te crezi vara ?».
Urc ocolind darele si gasesc un loc spre culoar cu spatele. Langa mine se aseaza o tipa relativ bine facuta, cu casti in urechi. Tine ochii inchisi si miroase a tocanita amestecata cu unguent pentru dureri reumatice. Ma hotaresc sa respir cu intermitente, “inspir luuung zece secunde, expir si mai lung”. Supravietuiesc cum pot traseului. Pe partea cealalta a culoarului o tipa blond-roscata canta intr-un fel de engleza pocita cu iz spaniol. E devreme si sunetul imi zdreleste timpanele, strident, nelalocul lui. Oamenii din jur o privesc pe tipa incruntati, tipa tine ochii inchisi si continua sa cante. La prima statie coboara si toata lumea pare multumita. Continua sa miroasa a ploaie imbacsita cu iz de tocanita si unguent.
Imi continui respiratia intermitenta si cobor la prima. Fara sa vreau dau peste un geamantan prost plasat. Indianul imi zambeste stramb si se retrage putin mai spre centru. Oameni grabiti inghiontesc cat pot blocand iesirea, eu reusesc sa ma stecor si ajung intr-un sfarsit pe peronul din fata. Lume multa, inca un « incident tehnic ». Astept respirand miresme de tunel si parfumuri exotice.
Am stomacul aproape gol si-mi pare bine.








Răspunde-i lui irealia Anulează răspunsul