Ideea

Ideea mi se pare beton armat, privesc in jur prin alte priviri si las betonul sa cada de sus de tot, betonul cade – normal – betonul se sparge in zeci de bucati mici si inegale. Ideea plange in fasa, ma decid sa-i inchid gura cum pot, ma ridic, iau o coala alba de hartie, fac doi pasi in fata, ma intorc cu fata la privirile din jur, imi dreg vocea. Ma gandesc la carnea de cal si inghit in sec, incerc sa nu ma mai gandesc la carnea de cal, oricum se gandesc altii, cu degetul aratator.

Privesc foaia alba, desenez un cerc, explic cercul, privirile tac, privirile ma asculta, culeg bacatile si le lipesc la loc, construiesc o strategie marketing in doua minute, prezint bucatile intr-o ordine aleatore, privesc cercul, fac o legatura, ascult privirile, privesc tacerea, continui. O privire pare interesata, ma bucur, alta privire nu ma priveste deloc, trec mai departe, explic cu inflacarare, inflacararea arde, molipsind, argumentez privind cercul, ma gandesc la carnea de cal, incerc sa uit carnea de cal, nu stiu daca voi putea vreodata explica carnea de cal, nu aici. Aici exista doar explicatii binare. Ne-adevar? Ne-intamplare? Nici una, nici alta? Posibil, dar spart in bucati.

Revin la bucati, privesc tacerea admirativ, zambesc si-mi continui ideea, pana la capat. Termin ideea, sterg cu guma cercul, a fost odata ca niciodata beton armat.

Aplauze.