Stare


Ma doare fermoarul, de-atata rugina abia de-si mai reuseste fada existenta. Ii vad doar ochii rosii sub bretonul patrat si ii aud doar din cand in cand oftatul lung si profund, ragusit si infundat de atata amar de vreme. Problema cu rugina este ca se inchide la culoare, orice ai face, procesul intrisec scarmana culoarea pala pana la os si atunci osul se rupe in mii de bucati incompatibile cu supletea odata in floarea varstei.

Ma racaie ingrozitor fermoarul, ii percep tangibil dorinta de a-si atinge vesnicia si in acelasi timp incapacitatea de a o pune in practica. Imi dau des lacrimile pe nas. Cand ma apuca sentimentul, ma ascund in cercul meu si-mi caut patratelul alb de hartie fina cu desene abstracte, ma uit in jur sa nu ma vada nimeni si apoi ma descarc pe limba mea. Lumea trece, dincolo, fara sa ma ia in seama, cu atat mai bine, inestetica ruginii ar da total peste cap si asta ar fi chiar ultimul lucru pe care mi l-as putea dori, chiar si intr-un moment ca acesta, prin definitie delicat.   

Ma doare fermoarul si zau daca stiu cum as putea opri procesul. Nu pot discerne o diferenta clara asa ca ma indop cu aspirina. Poate trece…

Anunțuri

15 gânduri despre „Stare

  1. Incerc sa-mi traduc cele frumos scrise de tine in lumea mea pamanteana. Iar daca am ghicit corect s-ar putea sa am si o solutie: vitamina D. N-o sa-ti mai pese nici de rugina, nici de iarna. Pe verificate.

    1. Sa stii ca ieri, in timp ce ma intorceam acasa, in tren (!), m-am gandit la tine si mi-am spus ca ar trebui sa lansez un nou proiect „metafora din spatele cuvintelor”. Ideea mi se pare interesanta, o voi concretiza poate intr-un fel, odata, caci povestile din spatele metaforelor sunt cat se poate de reale si, poate, cumva cu alt tip de mesage. Dovada: exista chiar si remedii pentru care iti multumesc din toata inima, ma voi opri in prima farmacie. Am incercat A,B,C dar rezultatele au fost nesatisfacatoare.

      1. Fug, fug sper sa aiba si sa vrea ca astia-s mai curiosi din fire. Am indraznit odata sa cer calciu si am avut o dadaceala de note mari : ca nu se poate, ca cine mi-a spus , in fine …

      2. Câtă vreme nu ai nevoie de rețetă și nu este un medicament închis cu cheia în dulap…nu trebuie să dai explicații nimănui și nici nu trebuie să suporți dădăceala, indiferent cât de bine este intenționată! Fugi!:))

  2. nu vine el, maică,
    se stropșea o gaică.

    nu mai bate câmpii,
    o mustrară bumbii.
    ești puțin cam fraieră,
    o stârni și-o baieră.

    doar nu-i năzdrăvan,
    zise și-un găitan,
    e doar un biet nasture,
    pe găuri cu plasture.

    faci tu pe șiretul,
    să-mi încurci băietul.
    dară el tot vine,
    nu-i hain ca tine.

    ești o vrăjitoare,
    babă cheotoare,
    mai zise găitanul,
    vărsându-și aleanul…

    dar ce legătură,
    cu-astă cil’mitură?,
    întrebă fermoarul,
    închizănd budoarul.

    d-apăi mai niciuna,
    răspunse bătrâna,
    doar că, dragi nepoate,
    s’teți cam neîncheiate.

    1. Ha, ha , ha , na ca mi-ai inchis si fermoarul si altele. Mare pacoste mare ca eu nu le am si pace si versurile – versuri, eu nu le pot decat albe si m-am obisnuit cu starea asta a mea limitata in comparatie cu starile de langa mine, de obicei putin altfel si asta e chiar foarte bine, sa nu fii la fel cu mediul inconjurator ci numai sa te scufunzi in el din cand in cand ca prea mult strica si chestiile repetate la nesfarsit imi cam scot peri albi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s