Mergeam in ritmul meu de seara, rar si apasat, lumea trecea pe langa mine in toate sensurile, scarile isi derulau treptele in binom , oameni multi pareau sa fuga dupa tot feluri de lucruri. Era o seara normala, o simfonie de ritmuri normala si ea, o cacofonie de nuante cat se poate de banala, aproape peste tot si practic neobservata.
Si totusi barbatul m-a depasit agale scufundat in taste. La un moment dat ritmul i-a devenit aproape pauza si atunci s-a nimerit sa trec pe langa el si el nu s-a lasat mai prejos si m-a depasit din nou, prin dreapta.
Mirata, l-am lasat sa treaca si tot mirata i-am observat si pauza, odata trecut. Corupta de situatie, am acceptat infrangerea si m-am oprit aproape de tot. La capatul scarii omul s-a oprit si el si a luat-o in sens invers. Calatorise fara bilet si risca o amenda.
L-am depasit aproape stand si i-am zambit din mers. Pana si broastele testoase au uneori castig de cauza.
Lasă un răspuns către vax-albina Anulează răspunsul