Contrabasul


Ieri am vazut un contrabas maro. Mare, maro si lucios. In spatele lui, un tanar in niste blugi bleu-marin cu talie joasa si cu un fular de in innodat pe fuga si aruncat neglijent peste umar, rezema un gard de sarma. Contrabasul statea nemiscat pe marginea trotuarului si tanarul fuma linistit o tigara de foi. Ansamblul emana o aroma discreta de cedru si santal.  Undeva, departe, cineva exersa o partitie la pian. Strada era pavata cu pietre inegale de un gri inca iernatic, era mult dupa doua si jumatate si, in afara de mine, de tanar si de contrabas, nu se mai vedea nimeni prin jur.

La un moment dat am trecut agale prin fata fumului lasat de tigara de foi si m-am simtit deodata melancolica. Apoi am simtit palma nostalgiei pe obrazul drept si am intors capul din inertie, spre stanga. Tanarul visa cu ochii larg deschisi, isi tinea tigara de foi cu doua degete lungi si fine sprijinind cu cealalta mana, delicat, contrabasul.

inel_stainless_otel_cruce_zirconiu

Pe inelar, un zirconiu in mijlocul unei cruci negre dadea intregului unui farmec retro. Pe tanar l-am privit destul de adanc si destul de mult, gandindu-ma ca destinul face uneori lucrurile sa se potriveasca intr-un mod ciudat. Ca si personaj picat ca din intamplare in mijlocul unei crize de melancolie primavaratece, ansamblul din stanga era intr-o armonie perfecta cu griul inca iernatic si pavajul inegal. Prin fumul alb al tigarii de foi, inelul fura pe nesimtite rolul principal, impingand spre afirmare idei diverse intr-un iz viril.

Mi-am continuat discret drumul mai departe pe trotuarul ingust privind visatoare prin peretii refacuti ai Conservatorului de pe stanga si spunandu-mi in trecere ca fi trebuit sa ma nasc barbat.

Intamplarea povestita aici s-a intamplat cu adevarat, ieri, si povestea ei participa la etapa a doua a Spring SuperBlog 2013.

Anunțuri

4 gânduri despre „Contrabasul

  1. se putea să nu te ademenească spring superblog? 😀
    baftă îți doresc! după cum povestești, îmi vine să amușinez ca după parfum… cedru, santal, trabuc… sigur nu era vetiver de guerlain? hai, recunoaște!

  2. 😉 Pai nu se putea, ca m-a prins jocul chit ca uneori m-am prins si eu. Sa fie, multumesc. M-ai incuiat cu intrebarea, rusinea ma cuprinde, sincer, cu prima ocazie voi da o tura sa fac cunostiinta cu citatul parfum. Guerlain il stiu si il admir numai in versiunea feminina dar niciodata nu-i prea tarziu pentru noi cunostiinte.

  3. Apoi am simtit palma nostalgiei pe obrazul drept si am intors capul din inertie, spre stanga.
    Gândurile mele au simțit o mângâiere plăcută… Ce frumos te joci, uneori, zici că tu ai crescut cuvintele astea mari!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s