Abisuri

În căutarea adevărului interior

Uneori


Uneori i-as molipsi pe ceilalti cu o parte din tacerea impusa de prea-multul propriilor cuvinte.

Uneori as tenta o schimbare brutala a tendintelor dominatoare eliminand virgulele si spatiile si umpland restul cu contra-argumente.

Uneori as pune limita cuvintelor printr-o utilizare peste limita acceptata a punctelor de vedere complet diferite.

Uneori as tace si as face.

Doar atat si nimic mai mult.

8 răspunsuri la „Uneori”

  1. Avatarul lui irealia

    Mai mereu aș fi de acord cu tine. 🙂

    1. Avatarul lui abisurile

      M-am linistit, incepusem sa disper de una singura 😉

      1. Avatarul lui irealia

        Of, of! La disperare poți conta mereu pe mine, am diplomă! 🙂

  2. Avatarul lui almanahe

    Şi?…Cum se termină? Nicio răsturnare de situaţie?

    1. Avatarul lui abisurile

      Se mai rastoarna din cand in cand dar cu ceva efort depus. Tipete, pumni in masa. Caci vocea-mi e subtire.

  3. Avatarul lui Ami

    Alteori as lasa numai puncte de suspensie sa curgă râuri rauri

    1. Avatarul lui abisurile

      Cel mai pretios lucru e sa intelegi de ce tacerea e de aur.

Răspunde-i lui irealia Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.