Limitele astea
Care ne leaga de pamant
Trebuie sa lase loc
Pentru vise.
Macar de cate o pauza
Din cand in cand.
„Cum asa, vise ?”
„Chestiile acelea
In general departe de tot
Si foarte bine”
„Si cand locul
E foarte stramt
Sau aproape deloc,
Sau doar deja ocupat
Cu realizari
De tot felul, bifate
Vise devenite
Realitate?”
„Atunci trebuie in urgenta
Gasite spatii neocupate,
Spatii deja perimate
Trebuie musai inchisi
Cu forta ochii
Si luat intr-un alt fel
Totul de la capat”
Bine zis.
Am vazut de curand cum e sa traiesti fara stop si fara capat. E rau bine.
Reblogged this on Graffiti-uri pe pereţii unei gări.