Undeva o zgura perfect portocalie invaluie in arsita ei doi oameni. Unul in stanga si altul in dreapta. Sau invers. Ambii se agita alergand haotic, dupa un nimic invizibil.
Mingea, mult prea mica si mult prea putin galbena, s-a dizolvat demult in decor.
Senzatia generala, metaforica de-a binelea, m-a cam pus pe ganduri.
Abisuri 
Reblogged this on Graffiti-uri pe pereţii unei gări.
Splendida metafora. O cobor eu in banal amintind de vorba lui Caragiu: „asa-i in tenis”.
Unele lucruri se generalizeaza. Din pacate.