Fructul interzis


Ne povestea ca nu i-a placut niciodata kiwi-ul, nici lui, nici sotiei lui. Nu stia exact de ce, probabil pentru ca il considerau mult prea simplu si mult prea verde.

Cand i s-a nascut fata, si-a propus sa fie un tata model si imediat dupa primul an de viata a incercat sa o obisnuiasca cu de-acum celebrul „nici o masa fara fructe”. A inceput relativ simplu si verde, un fruct mic imediat dupa masa de pranz, aproape rotund, cu lingurita. Copila musca, simtea si inghitea in tacere. Apoi zambea si musca din nou. Privind-o, multumea sortii pentru simplitatea actului si rezultatul scomptat si continua identic zile in sir.

La un moment i-a aparut un dubiu relativ la eternitatea gusturilor si si-a spus ca sigur s-a inselat in privinta fructului. Incercand un contra-argument, a muscat la randul lui si a constatat. Fructul mic si verde, mereu cam acelasi, mereu negustat, era practic mereu necopt, o aciditate acra ce i scurgea parca pe nas.

Ani de zile dupa, nu poate decat sa constate efectul fructului de-a lungul timpului. Fata a crescut dependenta practic de lamaie.

Zilnic !

Anunțuri

11 gânduri despre „Fructul interzis

  1. Nu mă bucur niciodată mai tare că am un magazin la parter decât atunci când descopăr că-mi lipsește lămâia din frigider. 🙂 Rimă neintenționată. 🙂

      1. Eu n-am considerat-o întrebare stupidă, Abisuri. 🙂 Doar ce m-a făcut să mă întreb de-am înțeles ce-ai vrut să spui cu adevărat, ori am avut doar impresia. Pentru că încă mă mai pierd în traduceri, știi tu, vorba aia…

      2. Pai ma gandeam ca trebuie musai sa aiba o explicatie „absconsa” interesul pentru lamaie. Si ca bun psiholog ce sunt mi-am zis ca poate veni din copilarie. Si atunci am facut legatura cu kiwi-ul si parintii model. SI atunci mi-am zis ca parintii n-au avut cum sa cunosca kiwi-ul pe vremea lor. Si atunci mi-am zis ca e poate doar o generalizare indecenta pornita de la propriu-mi exemplu. Si atunci am aruncat cu intrebarea aceea pe post de semi-concluzie. Stii tu, eu mi-s mai alambicata in gandire.

      3. Înseamnă că am înțeles bine, iar tu ai gândit bine, ca un psiholog excelent, interesul meu pentru lămâie se trage din copilărie. Aș da cu un link, dar mi-a ieșit deja un herpes azi, iar eu astea le fac de supărare, deci nu risc să mă întorc și să recitesc pentru un al doilea. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s