Apasam grabita cardul magnetic in fata geamului aproape opac. O data, de doua ori. Priveam in gol, undeva departe, fredonand o melodia practic la moda. Apasam linear, odata dus, odata intors, fixand din cand in cand geamul aproape opac, incercand sa-i ghicesc numarul exact. Zgaraiturile ii cadeau in cascada din toate directiile si exact pe mijloc se latea o aproape spartura decupata la intamplare.
Ma gandeam in treacat la cate si mai cate, tabele, cifre, interogatii diverse si tot in treacat incercam in bucla marea cu degetul. Geamul opac strangea insa din dinti. Strans de tot. Il auzeam cum incepea sa crape putin cate putin, pe la incheieturi.
La un moment dat un sunet ciudat « ti-ai pierdut defapt dunga » m-a trezit. Am privit plasticul gol si am inceput sa rad de una singura. Oameni grabiti se opreau si ma priveau ciudat. Imediat dupa, oameni grabiti isi continuau imperturbabil liniile. Continue. Non-stop. Intersectabile. De ce oare rasul ne se ia din prima ? Virusii circula la liber, virusii se iau nedati, oameni ciudati ii poarta de la umeri in sus, imperturbabili. Cand nu mai pot, oameni ciudatu nu se opresc, cand nu mai pot, oameni ciudati isi scot batista de hartie si sufla cu forta mergand doar putin altfel. Cand nu mai au batiste de hartie, oameni ciudati scot sunete ciudate si grabesc pasul.
De ce oare rasul nu se ia din prima ?
Abisuri 
pentru că râsul nu știe codul pin?
Ha, ha,ha ! Si totusi exista exceptii ! (se ia din cand in cand)
când se scrie pe verso cu marker blond? 😀
sa nu generalizam ideile preconcepute 😉
să nu! 😀
Depinde de situatie si de pinde cine rade si cum rade. Un ras colorat te face sa uiti de probleme si sa bufnesti in ras chiar daca esti nervos! Trust me!
Ah, da , genul acela de ras care te scoate din ale tale, indiferent de cat de profund patrauns ai fi. Din pacate era mult prea de dimineata pentru un astfel de ras. Nici macar eu nu mi l-am permis.
pentru ca avem filtru pentru ras, cum avem filtru pentru veselie si distractie, dar si pentru zambet. cum sa zambesti cand nu ai motiv? dar te inteleg, si eu in momente critice, mai ales cand vin dupa alte momente critice, simt ca numai am altceva de facut decat sa rad. plansul la ce bun ar fi?
Mie mi s-a intamplat sa le zambesc oamenilor pe strada asa, fara nici un motiv concret, poate doar pentru ca ma simteam bine. De multe ori mi s-au intors priviri mustratoare „ce-o fi avand si asta ?”
Cunosc sentimentul. 😉 Nu ştiu de ce unora li se pare atât de ciudat să zâmbeşti fără un motiv anume…
Râsul nu se ia, că de fapt, se dă! Contează dantura, nevralgiile…şi alte chestii care nu-s albe şi-s de nearătat, ca rufele în public.
Crezi ca e doar o problema de estetica ?
Da!
Atunci sa zicem ca e relativ simplu de remediat 😉
Se ia un marcker si se scrie codul pin pe frunte 🙂
Abia azi am vazut ca era in spam comentariul tau. Defapt era vorba de cardul utilizat la abonamentul de transport in comun, nu exista cod, singura posibilitate a fost sa-l refac.