Prea-plinul


Am regasit culoarea acolo unde o lasasem, fada si neconsolata, cumva plictisita in coltul ei intunecat, uitata de toti si de toate de vreo trei saptamani incoace. Culoarul, la fel de lat si de prost luminat, nu facea altceva decat sa-i puna si mai mult in evidenta particularitatea-i vizibila chiar si de un ne-initiat: cu cat ii era monotonía de mare, culoarea se situa cu mult peste media de aviditate constatata “per global” la multe alte culori.

Recunoscandu-si neputinta in fata obstacolelor de tot felul, culoarea visa practic mai tot timpul cu ochii deschisi : “daca as avea macar doua nuante “, “daca m-as putea scufunda macar un pic” , “daca mi-as permite cel putin un amestec, de proba” , si cate si mai cate. Culoarea isi constata insa doar neputinta prin comparatii simple si la indemana platitudinii proprii: la tot pasul culori diverse in tonuri asortate la sezon sau doar la tendinte isi plimbau napasatoare ideile, una dupa alta, generand o mare de aplauze si fluiere admirative si invocand regrete nici macar ascunse (de forma) privirilor. Culoarea isi recunostea limitele – platitudinea imbatraneste inainte de vreme – dar se incapatana sa creada ca starea lucrurilor e doar temporara.

Culorii incepusera chiar sa-i place la nebunie monologurile monocrome „avantajul monologului monocrom consta fix in faptul ca nu exista contradictie, si acolo unde nu-i contradictie nu-i dezbatere deci mono-ideea dainuie”.

Intr-un astfel de univers plat limitat in spatiu si timp, culoarea simtea spatiul consoland cum putea mai bine timpul (de fapt si inversul era la fel de valabil dar asta ar fi insemnat o nuanta in plus ceea ce era greu de acceptat) si in cunostiinta de cauza isi varsa prea plinul gandurilor eliberand spatiul de o corvoada suplimentara.

Nu stiu cum as fi procedat in locul ei, cert e ca orice spatiu limitat in timp (si nu numai) devine la un moment dat subiect de controverse care mai de care deci nu pot nici macar contrazice expresia prea-plinului culorii inainte de atingerea limitelor, oricat de plata ar putea parea la prima vedere o astfel de atitudine.

P.S. Nu stiu ce s-a inteles din toate astea, chiar sunt curioasa.

Anunțuri

2 gânduri despre „Prea-plinul

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s