Abisuri

În căutarea adevărului interior

Agrafa

Iau o foarfeca

De cizelat sprancene

O ascut bine de tot

Si apoi tac profund

Ascultand zumzetul firelor

In asteptarea calaului.

Ascultand firele

Le privesc zbaterea

Unele fire, cu initiativa

Isi manifesta rebeliunea

Fix in ochi.

Le amenint cu degetele rasfirate

O data

De doua ori

A treia oara iau o agrafa

Si le prind bine.

Alte fire prefera platitudinea

Ingrasandu-se pe zi ce trece

De-a lungul cararilor

Cu certitudini greu de combatut

“Doar n-o cadea pacatul fix peste noi”

Intr-un final trag o linie

Si constat o oarecare uniformizare

A sensurilor si atitudinilor.

Morala ?

9 răspunsuri la „Agrafa”

  1. Avatar Andreotti

    Morala?
    Nu „mor” firele când vor agrafele 🙂 Vor fi câteva care vor (supra)viețui! 🙂

    1. Avatar abisurile

      Nu mor dar se inclina.

      1. Avatar Andreotti

        și ce se-nclină foarfeca nu-l taie? 🙂

      2. Avatar abisurile

        Pai in medie as zice ca asa ar fi 😉

      3. Avatar Andreotti

        Atunci tot ar rămâne câteva! Umile dar dârze-n bătaia „armelor” 😉

  2. Avatar abisurile

    Deci mai bine rebele decat deloc

    1. Avatar Andreotti

      Oh, daaa…Categoric da! 🙂

  3. Avatar Codin

    daca firele din sprancene ar avea sprancene, incruntarea le-ar fi calea insprancenata spre nefiinta 🙂

    1. Avatar abisurile

      Pai de unde stii ca nu au ?

Lasă un răspuns