Intr-o dimineata gri au inceput s-o doara cuvintele.
O durere maracinoasa, cu multe tilde si puncte, silabe scurte si parca neterminate, linii in toate directiile, stalpi lasati care pe unde, parasiti pana si de timp. O durea lipsa posibilitatilor in pofida imbulzealii haotice dincolo de pauzele lungi si din ce in ce mai dese, o dureau spatiile groase si apasate iar lipsa din ce in ce mai evidenta a punctelor ii racaiau pana la os si simtul si vazul si sensibilitatea matinala imbatranita parca prematur de linistea macabra a non-semnelor.
Urmatoarea dimineta gri i-au disparut silabele, una cate una s-au tras la fund parca atrase toate de un magnet. Unii spuneau ca-i o epidemie pornita din strafunduri, altii nu spuneau nimic si asteptau sa treaca.
In fata inevitabilul, ea doar astepta sa se produca, tacand si simtind.
Lasă un răspuns