Parea suspect. Isi asezase sacul negru fix pe scaunul liber si-l lasase acolo privind lung undeva pierdut in zare, fara tinta precisa.
I-am privit mai intai adidasii rosi si chinuiti, cu sireturi lasate in plata Domnului «cine sa aiba timp si de ele ?» si numai apoi am indraznit sa-i gasesc tot restul. Avea un crestet nepieptanat, negru zguduit de perne si o privire neagra.
Nu stiu de ce dar in acel moment precis m-am cutremurat – l-am privit in trecere pe tipul din fata, privea si el cam in aceasi directie la fel de cutremurat – am asteptat putin cat pana la prima oprire si apoi am luat-o la fuga. Am reusit sa prind un loc liber in al doilea vagon din fata si nu m-am mai gandit la nimic. Scapasem si de data asta.
Anunțuri
…eu n-aş fi vrut să scap! Aş fi devenit şi eu …una cu privire neagră….
De-ai stii ce fioros parea tipul… Obosit, cearcane mari, privire neagra, cautatoare si … un sac asezat intr-un fel cuidat. Abia asteptam sa dispar din raza lui de actiune, cu privire cu tot.
…eu mă bucur că l-ai adus in cuvintele tale….
Ca pe o pisica neagra…
Hai ca m-ai speriat. Bine ca doar ti s-a parut. Poate era necajit si flamand iar in rucsac avea o oala de ciorba ce trebuia sa nu se rastoarne.
Presupun ca mi s-a parut. Dar profund … Caci e prima oara cand actionez – de obicei imi imaginez o groaza de chestii si atat.
O, da. La imaginatie nu te intrece nimeni.
😉
Descrierea ta ma face mai degraba sa intind mana spre el, sa ii dau un pateu (nu, nu una la pateu). :))))
Hmmm, … aparentele, aparentele … Daca n-ar fi avut privirea atat de neagra as fi dormit fara griji.
Știi ce mi s-a întâmplat odată? Ocupasem un loc pe o banchetă din spatele autobuzului către casă. Priveam involuntar ceafa unei bătrâne așezată pe o banchetă din față. Deodată, și-a întors spre mine o privire albastru-spălăcită, pur și simplu DEMONICĂ. M-am speriat rău de dușmănia de neînțeles din acei ochi răi și-am simțit că femeia, Dumnezeu să mă ierte, așa am gândit atunci, nu era om, ci diavol. Cine știe, o fi fost doar o aparență nefericită, înșelătoare, de moment,
Cred ca conteaza foarte mult, locul, momentul si starea de spirit. Privirea mie-mi spune extrem de multe.