Infinit


Arunca cu firimituri de paine

In toate clipele : marunte, absolute, involuntare

Iar cand firimiturile deveneau teanc

Si clipele balta

Inchidea ochii strans de tot

Si trecea repede la altceva

Strangand strans timpul intre pleoape.

Stergea picurii sarati

Cu maneca invinetita de asteptare

Cand apa devenea sare

Si picurii aer

Aduna tot teancul firimitura cu firimitura

Pana uita de unde a inceput totul

Si apoi o lua de la capat.

Astfel a devenit concluzia

O intrebare cu raspunsuri multiple.

Anunțuri

4 gânduri despre „Infinit

  1. Asta n-am înţeles-o. 😥 Heeeelp !!!
    De obicei timpul se notează pe abscisă. Clipă lângă clipă, observatorul privind înainte şi înapoi. Ok, de dragul metaforei să le cocoţăm pe ordonată şi să punem observatorul să se uite spre viitor în ceruri şi spre trecut, către pământ. Asta de dragul teancului, altfel imposibil de imaginat.
    Dar, totuşi concluzia a echivalat întotdeauna cu fatalitatea finalului. Se trage linie. Se pune punct, nu semnul întrebării.

      1. Adică era firesc să nu pricep prea mare lucru ci doar să mă învârt şi eu în cerc, în jurul cozii ? 😯 Nu creeeed … Nu vrei să-mi spui, ştiu eu …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s