Cortul


Odata afara ploua alb, linistit, genul de ploaie laptoasa-groasa-untoasa, s-o tai cu cutitul si alta nu. Tunete tunau si fulgerau undeva nu foarte departe, spre stanga, cum privesti spre est, peste mari si tari. Oameni de toate felurile isi plimbau umbrele albe, palavragind de zor, unii criticand timpurile, altii vremurile, toti amagind de fapt doar trecerile.

Undeva spre centru era imbulzeala mare, cineva isi fabricase un cort alb, pufos si un pic cret pe la poale, apoi si-l intinsese cat ii Sena de lata si acum statea si privea cum curge apa. Oamenii cu umbrele albe se opreau si-i priveau cortul, il intrebau de ce, de cand si mai ales pana cand. Omul cu cortul pufos mai intai inspira lung si doar dupa aceea le raspundea la toti, in ordine alfabetica : „cortul e o forma simpatica cu pozitie ideala dar nu asta e important”.

poza-miez-pt-tema

Oamenii cu umbrele albe nu intelegeau mare lucru, il priveau doar laptos, dadeau din cap din stanga in dreapta si din jos in sus pe semne ca „am inteles, vremuri grele, ploaie deasa” si apoi isi vedeau de ale lor – apropo de oameni, cineva imi spunea odata ca multi oameni cand deschid gura n-o fac cu premeditare, unii chiar n-au nimic de spus dar isi dau seama prea tarziu. Nimeni nu indraznea sa treaca cumva dincolo  de cort si mai ales de pozitia lui, gen platou de branza si fructe de sezon cu vedere la mare.

Omul cu cortul continua sa priveasca apa cum devine ceata si apoi sa priveasca ceata cum devine praf si intr-un sfarsit praful cum nu mai devine nimic ca aerul e invizibil. Spre seara, cand toate umbrelele albe dispareau in ploaia laptoasa-groasa-untoasa, s-o tai cu cutitul si alta nu, omul se ridica, tragea usa cortului dupa el (Sena chiar nu arata bine cand ploua) si apoi se delecta cu ceea ce nimeni nu indraznise sa intrebe, fredonand :

“Intre doua capete

Perfect delimitate

Un miez de lapte

In forma de cort

Trage linie

Si aduna

Picurii cu picurii

Calciul cu oasele

Fosforul cu „cine nu stie chiar are nevoie”

Si apoi constata

Lingandu-se pe bot

Ca branza a cazut in cap

Dar nu s-a facut lapte praf

Caci

Maneci suflecate

Trupuri aplecate

Au amestecat in lapte

Tot felul de fapte

Fapte apucate

Fapte continuate

Fapte terminate

Intr-un miez de lapte”

Cam asa vad eu lucrurile, un pic complicat, dar ce-i astazi cu adevarat simplu de tot ?

Acest articol a fost scris pentru Superblog2013.

Anunțuri

43 de gânduri despre &8222;Cortul&8221;

  1. nimic nu e simplu, drept e. nici albul laptelui din castronul meu de pisică nu mai este ca odinioară, aşa-i, aşa-i!
    până ai zis de sena puteam să jur că se prelingea albul cela taman în piaţa sfatului nostru, aşa cum se întâmplă uneori, în sâmbetele şi duminicile noastre când, tot aşteptând boncăluit de cerb (de aur) ieşim la braţ privindu-ne unii pe ceilalţi cu uimire, cu invidie, fiecare după posibilităţi.
    mda, mi-ar fi de folos niscaiva brânză întru ademenirea şoriceilor… negociem? 🙄

    1. Exista un punct de plecare comun. Un punct alb, desigur. Ceata de sus se poate percepe drep zapada , inversul mai rar. Cert este ca domina , in ambele cazuri, griul. Noroc cu porumbeii din Piata Sfatului ca mai schimba un pic ideile.

      1. pai nu inteleg. articolul tau e scris inainte de al meu. ai modificat apoi poza? sau chiar am facut amandoi aceeasi editare? :)) ca daca ai facut singura editarea, imi modific eu poza.

    1. Iti dau idei deci 😉 ? Fa un „mind mapping”. Scrie un cuvant , asociaza-l cu ce-ti trece prin cap si asa mai departe. Apoi pune cuvintele de legatura. De exemplu:

      Lapte => alb, dulce, sticla, bunica, rece, postas, noroi, inchegat

      Si textul: Postasul era ca un lapte inchegat pus dinadins de bunica pe dulap in lipsa de sticle la schimb (noroiul era mare caci strada nu era inca astfaltata)

      1. 🙂 Cam așa sună jurnalele mele din vremea tinereții…
        ”Problema” cu scrierile tale este că sunt extraordinar de vizuale. Îmi creează imagini și stări. De asta îmi place atât de mult să te citesc.

      2. Totul porneste de la imagine. Cea perceputa intr-un anumit context. Sau de la senzatie, uneori. cea interpretata intr-un anumit context. Sunt mai multe feluri de oameni, cei care se orienteaza dupa imagini (vizualii), cei ce se orienteaza dupa miros (olfactivii), cei ce se orienteaza dupa sunete , samd. Suntem toti atat de diferiti de aceea si sensibilitatile sunt diferite.

      3. Și din această cauză îmi este aproape imposibil să le materializez în cuvinte. Dar cred că ar ieși niște desene superbe….hmmm…tocmai mi-a venit o idee de colaborare. 🙂

      4. La un moment dat descriam in cuvinte ceea ce altii prindeau in fotografii, desene, picturi. Niciodata n-am facut invers, as fi curioasa sa vad ce iese . Gen „hai sa desenam un text”

  2. Am remarcat o chestie interesanta la acest cort. La exterior este alunecos, de parca ar fi fost uns cu o substanta care sa il faca impermeabil. Abia cand am ajuns la al treilea cort (si cu articolul postat) am bagat de seama. :)))
    Ah, ne-ai dat doar versurile. Pe ce melodie fredona nenea cu cortul? 🙂

  3. O perspectiva foarte interesanta. Felicitari pentru modul in care ai reusit sa ne transpui exact in decorul descris de tine :). Cu siguranta voi incerca si eu aceasta metoda de „mind mapping”…pare foarte fun :). Mult succes in competitie!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s