Abisuri

Se gandea ca de fapt totul e o stare de tranzitiie … Farmecul lucrurilor nu e dat de scopul in sine, farmecul lucrurilor este dat mai degraba de felul in care o stare de bine se transforma intr-o stare de si mai bine.

Se gandea ca intotdeauana a depasit esecurile prin stanga aruncandu-le doar in treacat un zambet fugar  „numai cine nu greseste nu traieste”, privind apoi satisfacuta peste umar efectul “o tranzitie superba intre doua stari este data de partea frumoasa a lucrurilor”. Iar partea frumoasa a lucrurilor a descoperit-o intr-o zi de mai 2013, nu tocmai intamplator.

Se facea ca trecea printre ganduri cu emotii cu tot, le privea cumva razant, incetinea, ocolea „sa taiem penele in patru inspiratii de egala greutate”, admira, fotografia, impregna, accelera „sa alternam putin senzatiile, masina asta isi merita toate clipele”.

Apoi se oprea, adulmecand starea. Era o stare de bine, genul acela de stare cu greu transpozabila in cuvinte „stii, cuvintele au si ele limitele lor”, un fel de mini-pauza intre silabe, aderenta zero, spatiu absolut, nici sfarsit, nici inceput, doar tot restul si atat, atat si nimic mai mult.

Alunecare lina, liniste deplina, viata de jur imprejur, Auris Hibrid ….  Pe margine, case si pomi, din cand in cand cate-o lesa, un caine putin mai incolo, trei fire de iarba, vantul… rafale-rafale, valuri incremenite intr-un fel de asteptare, o cascada, niste ruine, o viata sfaramata pe o faleza, nisip fin vazut de sus, o portiera trantita din greseala „hai sa vezi oceanul”, din nou liniste, zgomotul pietrei sparte de valuri, o creasta, o bucata de viata atarnata de un gand „stiai ca si gandurile au carlig?” niste nori rebeli la orizont, cativa picuri de ploaie pe parbrizul proaspat spalat, un sandwich mestecat pe indelete, o pereche la pas, doua -trei cuvinte, cateva reactii „stiai ca aici a fost odata o casa ?” „nimeni nu le stie pe toate”.

Se facea ca facea la dreapta, pe urma se facea ca facea la stanga, pe urma din nou la dreapta si apoi din nou la stanga. Dans in doi timpi si patru serpentine, prezent hibrid, o secunda termica, inca o secunda termica, o pauza, o secunda electrica, valuri si nori pe stanga „priveste, pare atat de cald afara”, „perceptia e data doar de intensitatea senzatiilor, sa relativizam putin” , inca o secunda electrica, „sa ne oprim de tot, sa admiram putin”, o pauza lunga, o portiera trantita din greseala, din nou valurile, of valurile „cine le-o fi pus numele? „, o portiera trantita, o alta secunda electrica, o cotitura brusc-stanga, norii dupa dealuri, dealurile pe marginea apei, apa botezata in gluma, gluma mostenita si trasmisa, mostenirea traita in momentul prezent, prezentul alunecand printre degete, tranzitie lina intre rece si cald, apa si mal, linie si punct, serpentine ….

Se gandea ca de fapt totul e o stare de tranzitiie … Se facea ca trecea printre ganduri cu emotii cu tot, le privea cumva razant, incetinea, ocolea „sa taiem penele in patru inspiratii de egala greutate”. Ploaia fina de mai cadea perdea peste ganduri si fapte.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2013, sponsor Toyota