A fost odata …

Si avea maica fata asta un ten de ziceai c-a trecut tractoru’ peste ea si alta nu. Santuri-santuri si din cand cocoase. Si-o culoare …cum sa-ti spui eu mai pe intelesu’ matale, o culoare asa nedefinita, din cand in cand rosu-mot, din cand in cand galben bat, in rest un fel de roz murdar cu pete de-un maro d’ala urat de tot. Chit ca era tare frumusica fatuca, ochi de-un caprui intens, gene lungi, privire sagalnica, zambet cu „vino-ncoace, par lung si lucios – „mi-l limpezesc cu apa de fantana, arunc un ou intreg si iar il limpezesc, si tot asa de trei ori pe saptamana” – nu „prindea” si pace. S-o fi vazut flacaii la cinci metri distanta si le cadea dumicatu’ din gura Doamne iarta-ma ca-i cu pacat sa risipesti mancarea, dar cum se apropiau nitel de fatuca noastra le pica fata cu tot cu dumicatu’ si picioarele se asezau sigure la spinare si dusi erau toti, nici „peste” n-apucai sa spui si nici urma de flacai nu mai gaseai.

Si era fatuca noastra plina de viata si antren, dar tot degeaba, dialogurile-i deveneau repede-repejor monologuri ca ajunsese biata fata sa tipe mai tot timpul si i se dusese deja vorba c-ar fi moale de-o ureche si-n pana grava cu aialalta.

Incercase fata cu funingine de trei ori pe zi cate cinci minute bune – „freaca maica pana simti osul lucios la deget”-, nimic. Cu lesie de sapun dimineata pe stomacul gol si pielea proaspat spalata, tot nimic. Cu cate si mai cate, santurile tot acolo cu tot cu cocoase si totul de-o culoare tulbure de tot. Nici macar metoda radicala – „sparge puroiul punct cu punct pana iese cu tot cu linii de se duce dracului de tot estetica globala” – nu i-a fost sa-i fie de prea mare folosinta, cosuletele improscau cat puteau, se retrageau nitel, sfioase, stateau putin pe ganduri pret de-o noapte si nu mai mult si a doua zi o luau de la capat, proaspat incarcate pana-n dinti cu energia lichidului galben-galburiu.

Si tare mai suferea fatuca nostra ca tare-i mai placeau serile dansante la Caminu’ Cultural si tare si-ar mai fi tocit si ea opincile intr-o batuta focoasa cu flacaii. Dar flacaii nu si nu, cum de-o simteau pe-aproape cum isi mutau batutele zece metri mai incolo.

Si s-a chinuit fatuca nostra ani in sir si ani la rand, singura, neconsolata si din ce in ce mai izolata pana intr-o zi cand n-a mai putut si a dat cautare pe net „cum sa fac sa am si eu Farmec” si netul i-a raspuns –„Gerovital Plant Stop Acnee – special concepută pentru tenul cu imperfecţiuni, incearca si tu” – si fatuca a incercat rand pe rand toata gama timp de patru saptamani, minunea s-a petrecut, santurile au devenit campie, cocoasele amintire, culoarea a devenit nuanta, metrii au devenit centimetri, batutele obisnuinta, flacaii fagaduinta – in sir indian si alta nu de a avut fatuca de unde alege pe indelete si intr-un final a ales si apoi au trait fericiti pana la adanci batranete.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2013