Stau in varful unui bat si adulmec prezentul. E vremea sacrificiilor lipsite de orice inteles, vremea cuvintelor dezgolite de sens, vremea acadelelor roz-romanta. Lacrimi se scurg en batiste brodate pe margine in aplauzele publicului in extaz „e dulce bon-bon !”
Sfarsitul e si el o stare de spirit. Patrata.
Senzatiile nu se mai traiesc , senzatiile se pierd in spatele obiectelor. Uneori ma dor atat de tare metaforele incat imi vine sa mi le ascund sub frunze, sa treaca asa umede toamna. Poate vor mai supravietui cateva pentru o alta stare de spirit, mai putin mediocra.








Răspunde-i lui alma nahe Anulează răspunsul