Imi lasasem ochii undeva lipiti de negura cetoasa a noptii scurse peste strada nu demult astfaltata. O linie inca alba taia perspectivele in doua parti relativ egale. Aproape goale cat vedeai cu ochii si-n ambele sensuri. Mai iesisera cativa vecini dar totusi mult prea putini pentru ditamai dunga. Era o iarna ciudata, golita pana la ultimul fulg “cand am plecat, in gradina mai erau ceva urme vagi, dar cu ceata asta pana si incertitudinea resturilor are castig de cauza.”
Zburau avioane. Multe.
„Fugi d-aci, sunt lampioane ! Am intrat si noi in lume !”.
Sau invers. Ce mai conteaza, pana si obiceiurile se amesteca.
De jur imprejur curgeau dopuri si numere in timp ce pahare de plastic se intalneau intr-o liniste sparta de cateva urari de bine si pupaturi cu tinta de multe ori ratata. Oamenii numarau minutele, apoi numarau secundele si la urma de tot se numarau intre ei : “O treime ramane pe loc, doua treimi pleaca. Dincolo.”
Undeva nu foarte departe, ascunsa dupa o usa groasa de stejar o catea alba se ascundea sub scara, numarand zgomotele. La zgomotul „o suta” a inceput sa-si piarda rabdarea si a dat de stire „numarati voi invers ca mie mi s-au infundat urechile”.
Cand am ajuns la un zero absolut ne-am adunat si paharele si dopurile, am deschis usa, ne-am sters frumusel pe picioare si dusi am fost. La zece si un pic a sunat ceasul, ne-am sters mahmuri la ochi si am inceput un alt inceput. Din care parte, ramane de vazut.
Am început un alt început. Da. Ce bine că putem începe mereu câte ceva, că putem re-începe, până ce totul se termină așa cum are nevoie inima noastră. La mulți ani, dragă Abisuri!
Da, e bine cat se mai poate, ai dreptate. La multi ani fericiti su sanatosi !
Si-uite-asa ma faci sa-mi pun intrebari.
Sa incepi pe ce parte vrei. Totul e sa nu te uiti inapoi, nu?
As vrea si eu sa stiu daca numai privitul inainte e de baza. Intrebari ar fi multe,de cand cu ceata asta … Dar e bine ca suntem mai multi.
Un început sau poate chiar continuarea a ceva. Cam aşa e trecerea într-un nou an…în metafore. Să ştii că te invidiez!
La mulţi ani! Ciocnesc şi eu paharul în cinstea ta!
Metaforele astea, bate-le-ar norocul sa le bata 😉 De ce ma invidiezi, chiar nu ai de ce, sincer. Paharul e plin cu ceva?
E plin cu şampanie, cu urări, cu gânduri bune, cu plăcere de lectură!
Sa-l beau deci pana la fund si apoi sa-l arunc peste umar !
Cuplezi pilotul automat și te doare-n bască de ceață ! Iar când se duce ceața revii pe comandă manuală. Ce pisici o fi atât de greu ?
Iar pisici? Zau asa … Pilot automat ? M-am saturat pana peste cap, caut goluri de aer (ca sa vezi)