Locuiesc langa un cimitir patrat umplut cu flori multicolore. Alerg in jurul unui cimitir cu porti mari, fier forjat, in general deschise. Privesc de sus un cimitir patrat, inundat de flori multicolore. Uneori bate vantul si atunci cimitirul patrat se alungeste putin pe la colturi. Ma opresc brusc, imi scot castile de pe urechi si ascult vantul privind florile multicolore. Niciodata nu mi-au placut florile de plastic, unele morminte au cruci si unele cruci au flori de plastic. Alte morminte n-au cruci deloc. Oameni, in general batrani, in general in noiembrie, aseaza buchete, in general crizanteme, amintindu-si, si apoi se urca in masini, in general mici si dispar.
Uneori ma opresc langa zidul cimitirului patrat si privesc iedera mereu verde „e normal verdele asta?” si-mi aduc aminte de o poveste citita undeva despre un pumn de cirese rosii, carnoase, crescute intr-un cires la marginea unei alei. O alee pietruita, inconjurata de cruci. Niste cirese rosii, carnoase cu gust de clipe. Un pumn de clipe.
Privesc iedera si, fara sa vreau, deschid gura, cautand gustul. Ador ciresele rosii, carnoase dar inca nu e vremea lor. Ploua marunt peste iedera verde si picurii scurg clipele odata cu gustul. Strang pumnul drept si caut o crapatura in zidul cimitirului patrat. Mi-e dor de florile multicolore dar nu-i inca momentul. Imi asez castile pe urechi si las timpul sa mai treaca putin.
Deschid pumnul drept si ating iedera.
Acest articol se doreste un raspuns la psiluneala saptamanii in curs.
Abisuri 
Si clipele se scurg impreuna cu picaturile de ploaie si se transnorma in petale multicolore. Va veni si vremea lor.
Va fi doar putin mai tarziu. Dar pana si tarziul e relativ …
[…] Au scris psi , Sonia, carmen pricop, roxana, Vero, lili3d, Some Words, adicherish, Abisurile, maya […]
In cimitirul copilariei mele culegeam porumbe la marginea zidului. Multumesc ca mi-ai amintit.
Care le era soarta odata culese?
Hei. Porumbele sunt niste fructe dulci amare care se coc toamna. Tu ce credeai?
Pai nu credeam nimic, tocmai d’aia eram curioasa sa stiu 😉 Nu eram sigura daca se mananca 😉
Doamneeee … Ce balamuuuuc … Flori multicolore, iederă, cruci, vânt, cireșe, ziduri, fier forjat, bătrânei, flori de plastic, ploaie, pătrat alungit la colțuri, crizanteme, căști … Când mai ai timp și pentru clipe ?
Clipele-s pretutindeni, imposibil sa le ratezi. Si „PS” : este un caz real.
Real sau în general, real ?
Real sau
Imi da senzatia unui tablou halucinant, habar nu am de ce… 🙂
Culmea este ca prima data am citit ”privesc in sus un cimitir”, in loc sa citesc ”privesc de sus”… Iti dai seama ce scenariu era in capul meu… :))))
😉 Cu cerul asta gri de iarna nici nu-i de mirare. Tabloul asta chiar exista si nu e deloc trist. E drept, ideile sugerate pot induce in eroare.
Eh, dar nu am spus ca imi pare trist, ci doar impresionant… 🙂
Scuze, am interpretat gresit „halucinant-ul”.
În pumn, clipele s-au strâns ca amintiri…
Atat de recente amintiri… Relativitatea clipei ….
pe mine mă tentează cimitirul. dintre toate… cimitirul. o fi scumpă chiria?
Acum se concesioneaza, depinde de perioada.
La sat toţi oamenii se cunosc între ei. Când intri în cimitir e la fel. Citeşti numele de pe morminte şi îţi dai seama că poţi să pui un chip fiecăruia dintre ele. Şi nu-ţi ajung pumnii sau sufletul pentru câte clipe ai vrea să păstrezi…
Un pumn de clipe, in definitiv. Trecute.
Deschid pumnul şi e plin cu sâmburii amintirelor…
Tine-l strans sa nu scape 😉
Un pumn de clipe multicolore, precum florile. Mie dintre toate iedera îmi place cel mai mult. N-am aflat încă de ce
pentru ca e verde ? pentru ca se catara?
și pentru că-mi pare așa…. misterioasă 😀