Scena

Erai de multa vreme intr-o stare «afara din tine» , priveai obiectele din jur si constatai doar asimetria reliefului intre cele doua imagini. Ochiul stang iti povestea o poveste credibila, ochiul drept rabufnea din cand in cand plat. Ai fi vrut sa poti aduna cele doua povesti intr-o unica poveste contopita si apoi restituita drept suma senzatiilor declansate de fiecare parte, povestita cu lux de amanunte. Ai fi vrut sa exprimi ceea ce ceilalti nu puteau asculta, sa arati ceea ce ceilalti nu puteau observa, sa simti ceea ce ceilalti nu puteau stii. Ai fi vrut sa incerci marea cu degetul, sa dai la o parte perdeaua fina dar rezistenta a intrebarilor fara raspuns, ai fi vrut sa indraznesti fara sa-ti fie rusine nici de pasul facut, nici de zambetul putin fortat al multimii, cateva zeci de ochi curiosi, probabil nesatisfacuti, probabil dorind ceva mai mult, inca putin, doar atat cat sa merite toti banii. Ai fi vrut sa-ti poti juca propriul rol intr-o piesa nescrisa pentu tine.

Erai de multa vreme intr-o stare «afara din tine » si simteai punctul nu foarte departe, in spatele cortinei groase de catifea rosie, punctul pe i, implinirea tuturor starilor, culmea atat de asteptata, curba la dreapta, imposibil de evitat. Priveai scena si aplaudai de una singura, in gand. Unele dorinte doar tacand pot devini istorie. Propria istorie.