Locuiesc langa un cimitir patrat umplut cu flori multicolore. Alerg in jurul unui cimitir cu porti mari, fier forjat, in general deschise. Privesc de sus un cimitir patrat, inundat de flori multicolore. Uneori bate vantul si atunci cimitirul patrat se alungeste putin pe la colturi. Ma opresc brusc, imi scot castile de pe urechi si ascult vantul privind florile multicolore. Niciodata nu mi-au placut florile de plastic, unele morminte au cruci si unele cruci au flori de plastic. Alte morminte n-au cruci deloc. Oameni, in general batrani, in general in noiembrie, aseaza buchete, in general crizanteme, amintindu-si, si apoi se urca in masini, in general mici si dispar.
Uneori ma opresc langa zidul cimitirului patrat si privesc iedera mereu verde „e normal verdele asta?” si-mi aduc aminte de o poveste citita undeva despre un pumn de cirese rosii, carnoase, crescute intr-un cires la marginea unei alei. O alee pietruita, inconjurata de cruci. Niste cirese rosii, carnoase cu gust de clipe. Un pumn de clipe.
Privesc iedera si, fara sa vreau, deschid gura, cautand gustul. Ador ciresele rosii, carnoase dar inca nu e vremea lor. Ploua marunt peste iedera verde si picurii scurg clipele odata cu gustul. Strang pumnul drept si caut o crapatura in zidul cimitirului patrat. Mi-e dor de florile multicolore dar nu-i inca momentul. Imi asez castile pe urechi si las timpul sa mai treaca putin.
Deschid pumnul drept si ating iedera.
Acest articol se doreste un raspuns la psiluneala saptamanii in curs.
Abisuri 
Răspunde-i lui Vienela Anulează răspunsul