Cand am descoprit bait-ul era prea tarziu pentru a-i mai propune o definitie, carameliza(ta) sau mai putin. Dupa mintea mea cea creata definita de uni drept „o combinatie de opt-uri julien, de turnedo-uri arse pe toate partile, ganduri glasate si din cand in cand de idei iesite scrum de atata framantare„, dupa mintea mea cea creata numarul era depasit deja de semnificatia ansambului.
Termenul in sine nu semnifica mare lucru : continut fezandat depasit totusi de forma, pos de vita nobila pierdut undeva intre doua noduri, si mai presus de toate o utilitatea ce-i mai spala nitel pacatele, la foc inabusit asa cum ii sade bine lucrului nefacut de mantuiala.
Cand am descoperit bait-ul am incercat totusi sa-i numar bitii asa, de dragul numaratului si a placerii de a ma trampa nesilita de nimeni intr-un exercitu de stil complet degeaba caci in mare aveam o idee aproximativa – minim sase, maxim zece – asupra intervalului. Cand am ajuns la ultimul bit am fost putin dezamagita de rezultat, intr-un fel de intrecere cu propria-mi limita mi-as fi dorit probabil o exceptie, picurul discordiei, punctul de plecare a unor noi posibilitati, maia-ua lipsa, caci in definitif limitele-s facute pentru a fi depasite. Intr-un sens sau altul.
Dar n-a fost sa fie si am luat bait-ul asa cum era, finit si desavarsit de altii, si l-am folosit pana n-a mai fost la moda. Apoi m-am apucat de altele, cu definitii cu tot.
Acest text a fost scris cu duzina lui Psi.
Abisuri 
Antricot (ezi) atât de bine! Bon soir, ma chere Abisuri. („Ma chere” se folosește în limba franceză cu sensul de „draga mea”, doar între iubiți, sau și între prietene bune, ca în românește?)
Seara buna si bun venit ! Se foloseste la fel ca-n romana. Multumesc pentru ganduri Ioana.
Din suflet. Numai bine.
[…] erised , Scorpio, Adriana, Vienela, dia naicu, adicherish, Matilda, Radu thor, Adrian, maya, Ioana, Abisurile, roxana, […]
E bine din când în când să mai numeri biţii, dar să nu uităm că în viaţă posibil ca bitul cel mai nesemnificativ să devină cel mai important! 🙂
Pai tocmai de aceea as fi vrut o regula flexibila…
Ca de obicei, „un exercițiu de stil complet” indiferent de văicărelile gen „mi-a dat cu virgulă când am numărat biții”. Dar. (De ce pisici trebuie mai tot timpul să fie și un „dar” ?)
Am servit tot din farfurie, zic „Săru’mâna”, a fost bun, pe alocuri am recunoscut unele ingrediente. Totuși, întrebarea rămâne ? Ce am mâncat ?
ei, ce-ai mâncat?! să-ţi fie de bine! 😆
Eu dacă mă știu tolomac de fel, întreb. 😳
şi eu întreb de fel, dar vorba zisă de maică-mea este aştfel: numa tontu nu întreabă! 😉
Cum nu ma impac deloc nici cu antricoatele si nici cu turnedo-urile, am ales un fel de altfel in care ingredientul principal au fost doar … cuvintele. Ceea ce as fi vrut sa iasa nu e batut in cuie si se numeste … senzatie.
Mă uimești o dată în plus.
Cand am inceput nu stiam ce va iesi … „Norocul” prostului ca primul cuvant m-a orientat pe o directie cat de cat cunoscuta.