Cand am descoprit bait-ul era prea tarziu pentru a-i mai propune o definitie, carameliza(ta) sau mai putin. Dupa mintea mea cea creata definita de uni drept „o combinatie de opt-uri julien, de turnedo-uri arse pe toate partile, ganduri glasate si din cand in cand de idei iesite scrum de atata framantare„, dupa mintea mea cea creata numarul era depasit deja de semnificatia ansambului.
Termenul in sine nu semnifica mare lucru : continut fezandat depasit totusi de forma, pos de vita nobila pierdut undeva intre doua noduri, si mai presus de toate o utilitatea ce-i mai spala nitel pacatele, la foc inabusit asa cum ii sade bine lucrului nefacut de mantuiala.
Cand am descoperit bait-ul am incercat totusi sa-i numar bitii asa, de dragul numaratului si a placerii de a ma trampa nesilita de nimeni intr-un exercitu de stil complet degeaba caci in mare aveam o idee aproximativa – minim sase, maxim zece – asupra intervalului. Cand am ajuns la ultimul bit am fost putin dezamagita de rezultat, intr-un fel de intrecere cu propria-mi limita mi-as fi dorit probabil o exceptie, picurul discordiei, punctul de plecare a unor noi posibilitati, maia-ua lipsa, caci in definitif limitele-s facute pentru a fi depasite. Intr-un sens sau altul.
Dar n-a fost sa fie si am luat bait-ul asa cum era, finit si desavarsit de altii, si l-am folosit pana n-a mai fost la moda. Apoi m-am apucat de altele, cu definitii cu tot.
Acest text a fost scris cu duzina lui Psi.
Lasă un răspuns