Depasita uneori de situatie


Prefer sincer locul dispre culoar. E in general mai aerisit si predispune unui anumit tip de evadare metala printr-o viziune putin mai deschisa asupra lucrurilor. Desigur, cum totul este relativ, orice loc dispre culoar se poate transforma rapid intr-un veritabil cosmar de “puncte de vedere” diferite sportiv argumentate cu coate nevinovate in spinare, incalcari de “spatiu vital” in anumite contexte de trafic peste capacitatea calculata, atingeri mai intotdeauna teoretic nevinovate, dar numai teoretic, etc, etc.

Evit pe cat se poate locul de la mijloc, din exact inversul argumentelor listate mai sus. Consider ca pentru a putea revendica pozitia de mijloc e nevoie de o doza de smerenie caracteristica spiritelor elevate, acele raritati capabile de a-si parasi temporar propria conditie pentru a capta puncte de vedere diferite intru interesul comun, de a depasi superficiala atasare la un ego predefinit si a discerne astfel intr-un mod tangibil obiectiv bobu’ bun de cel mai putin bun, de a nu se atasa propriilor idei cu incapatanarea celui ce-si traieste ultima clipa de glorie.

Scufundata intr-o lume paralela rezemam la un moment dat un scaun in picioare, incercand pe cat posibil limitarea spatiului ocupat la strictul necesar. Respectul fata de ceilalti inoculat fiindu-mi de la cea mai frageda varsta, nu-mi puteam si pace depasi conditia de a face asa cum mi s-a spus ca e bine sa fac.  La un moment dat mi-am simtit lumea ocupata de o prezenta straina,  invadatoare, o masa compacta aparuta de pe niciunde tavalindu-mi intrusiv linistea interioara, acaparandu-mi incet-incet aerul, spatiul, scaunul, piciorul stang, piciorul drept.

Femeia ma calca pe nervi la propriu.

Mi-am abandonat pentru un moment lumea si gandurile si m-am trezit ripostand violent, calcand la randul meu spatii, picioare stangi, maini, sacose, picioare drepte, invocand intr-un fel de bolboroseala intraductibila dreptul la replica si contra-atac, invaluita de jur imprejur de  certitudinea incontestabila a rolului furat dar ne-asumat. Ma luptam cu morile de vant si asta ma enerva teribil. Pe principiul las “cel mai destept cedeaza” mi-am acceptat intr-un sfarsit incapacitatea de a ma pozitiona la nivelul intrusului si am cedat locul admonestand in trecerea conditia umana si multitudinea nivelelor de evolutie.

Agatata undeva intre doua bare si un scaun, intre doua sacose dolofane si un pardesiu neglijent lasat sa mature toata mizeria celorlati, ma simteam invinsa de lipsa de certitudini a celorlalti, de lipsa de repere comune, de nepasarea si salbaticul neimblanzit de supravietuire brutala pe care o anumita doza de educatie mi-l reprimase demult si de tot. Mi-as fi dorit sa inteleg actul femeii, sa-i pot explica intr-un fel sau altul dorinta salbatic transpusa in fapte de a cuceri teritorii inca necucerite, teritoriile altora. Mi-as fi dorit sa pot urca sau cobori nivele, sa pot intelege contexte, sa pot explica comportamente. As fi dorit sa-mi argumentez lasitatea altfel decat privind in directie opusa pe principiul “nu mai vad, nu mai exista”.
As fi vrut sa pot fi un om de mijloc dar n-am putut.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Depasita uneori de situatie&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s