Pentru ca exista amintiri, exista senzatii, exista arome si miresme, pentru ca exista toate acestea si pentru ca e nevoie de stalpi.
Piloni zdraveni incastrati in senzatii demult apuse, senzatii ireproductibile, pentru ca toate aceste senzatii sunt unice si pentru ca asa si trebuie sa ramana.
Repere.
Pentru ca ne molipsim mult si des, adaptandu-ne ne transformam fara voie, lasandu-ne purtati de tendinte. De curenti. Pentru ca uneori suntem luati pe sus si pentru ca realizam prea tarziu, pentru ca inca putem privi inapoi cu manie si cu pumnii stransi ghem impeletind sperante din cu totul si cu totul alte fire, pentru ca ne atingem in treacat reperele, fara sa stim, reperele, fara sa recunoastem, reperele. Pentru ca inaintam in pofida tuturor vicisitudinilor si pentru ca ne declaram norocosi. Pentru ca suntem in general naivi si preferam diagonala, adevarului.
Pentru ca toti fugim, voit sau silit, de ploaie, de vant, de cate si mai cate, pentru ca tot fugind uitam si tot uitand ne pierdem. Pentru ca exista pauzele, acele momente unice, intersectii cu repere la alegere, pentru ca cei cu repere sa-si poata continua fuga, uitand, sperand.
Pentru toate acestea si probabil pentru inca multe altele avem nevoie de radacini.
Adanci.
Adevăr grăit-ai …
Like !
Sunt tare. 😛 Azi îmi ies toate. 😀
Pai vezI ???
şi pentru că trăim cu impresia, siguranţa, certitudinea că ele, rădăcinile, sunt adânci, viaţa ne demonstrează de multe ori contrariul: suntem frunze în vând. aşa miroase libertatea.
Sincer cred ca si frunza e doar o stare de spirit…
[…] update: pisicafeaua este fierbinte şi vă aşteaptă. iar săptămâna viitoare ne va fi gazdă o braşoveancă de departe. […]
Oare aceste repere nu ne sunt și rădăcini? Nu cu acestea încercăm să ne fixăm în zona de trai dorită? Nu acestea ne jalonează întregul parcurs al vieții?
Reperele-rădăcini!
Exact ! Invizibilele radacini, adancile radacini.