Cad bucati de astfalt fierbinte peste ganduri deocheate de babe fara dinti.
Lasati deoparte zapezile imaginare, lasati sa se zbantuie printre dintii moi spatii vide, spalate de prea multe ploi, mult prea multe ploi. Dati voie vanturilor sa stearga impresii, lasati in spatele impresiilor pauzele neconsolate, dati drumul ploilor, dati drumul vanturilor, lasati pauzele sa devina amintire. Scapati vremea din mana amestecandu-i anotimpurile, amagind timpurile, mangaiati-le trecerile cu promisiuni desarte, maine devenit ieri in spatele florilor de mar, albelor flori de mar amagite de vreme, consolate doar de vant.
Amagiti-va cu zapezile de altadata, cu zapezile de peste mari si tari, de peste munti, imaginati-va bucatile de astfalt fierbinte deformate de albul florilor de mar, „sa ninga in alb”, visati cu gandul ramas nefapta, priviti zapezile altora, imaginati-va zapezile altora, amagiti-va cu caldura bucatilor de astfalt printre dintii lipsa, pauze, mult prea multe pauze. Bifati trecerea zilelor fara, noptilor fara, lunilor fara, numarati pana la trei si apoi puneti-va cizmele la naftalina, intoxicati moliile cu primejdia gerului, teoretica primejdie a gerului, omorati moliile !
Multumiti-va cu voi printre bucati de astfalt si vremuri amestecate, o veni si vremea iernii zapada viitoare.
Acest articol a fost scirs pentru Psiluneala saptamanii in curs.
Abisuri 
Lasă un comentariu