Si deodata orasul a devenit smog
Dincolo de tunel
Dincolo de orizont
Ceata manca blocurile
Si apoi arunca resturile
Mormane-mormane
Oamenii ramaneau nedumeriti
In fata mormanelor
Intrebau in stanga si-n dreapta
De provenienta mormanelor
Asteptau un pic
Si neprimind nimic
Ramaneau nedumeriti
Si-si continuau trecerile
Printre blocuri incremenite
Intr-o ceata
Din ce in ce mai groasa
Printre statii pline
De peroane pline la randul lor
De oameni nedumeriti privind in gol
Ma rog, un fel de gol
Plin de o ceata
Din ce in ce mai groasa
Cineva anunta intr-o gara
“A venit primavara!”
Si totul devenea deodata
Clar ca lacrima.
Abisuri 
Ce frumos ar fi ca vorbele să conteze. Ar fi primăvară de-adevăratelea.
Pe aici e … si cu vorbe si fara. Cu tot cu smog. Asta e … Nu le putem avea chiar pe toate, nu?
pe vremea când circulam cu autobuze, metrouri si tramvaie aveam mereu un fie de menta sau de busuioc in buzunar. Il frecam si miroseam. Ghici de ce…Incearca…
Hmmm, te plictiseai ? 😉