Abisuri

În căutarea adevărului interior

Smog


Si deodata orasul a devenit smog

Dincolo de tunel

Dincolo de orizont

Ceata manca blocurile

Si apoi arunca resturile

Mormane-mormane

Oamenii ramaneau nedumeriti

In fata mormanelor

Intrebau in stanga si-n dreapta

De provenienta mormanelor

Asteptau un pic

Si neprimind nimic

Ramaneau nedumeriti

Si-si continuau trecerile

Printre blocuri incremenite

Intr-o ceata

Din ce in ce mai groasa

Printre statii pline

De peroane pline la randul lor

De oameni nedumeriti privind in gol

Ma rog, un fel de gol

Plin de o ceata

Din ce in ce mai groasa

Cineva anunta intr-o gara

“A venit primavara!”

Si totul devenea deodata

Clar ca lacrima.

4 răspunsuri la „Smog”

  1. Avatarul lui vax-albina

    Ce frumos ar fi ca vorbele să conteze. Ar fi primăvară de-adevăratelea.

    1. Avatarul lui abisurile

      Pe aici e … si cu vorbe si fara. Cu tot cu smog. Asta e … Nu le putem avea chiar pe toate, nu?

      1. Avatarul lui vax-albina

        pe vremea când circulam cu autobuze, metrouri si tramvaie aveam mereu un fie de menta sau de busuioc in buzunar. Il frecam si miroseam. Ghici de ce…Incearca…

      2. Avatarul lui abisurile

        Hmmm, te plictiseai ? 😉

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.