Magnolia


Pierdut in ganduri matinale omul isi infunda castile in urechi, potriveste volumul putin peste zgomotul ambiental, isi alege o bucata ritmata, priveste femeia din fata, priveste revista femeii din fata, priveste putin in dreapta, putin dincolo de geamul patat, incearca sa patrunda obscurul, obscurul e lung, negru, tunelul miroase, omul inchide ochii, omul se pierde, omul se uita dincolo, printre ganduri.

Femeia din fata coboara la prima, revista ramane pe scaunul din fata, omul deschide ochii, alege alta bucata, omul priveste dincolo de geamurile patate, omul priveste in stanga si vede un ins, insul ii intoarce spatele, insul pare sa spuna ceva, omul se scufunda la loc, intre doua statii. Insul coboara incet la prima, omul il priveste coborand, un batranel, niste ochelari rotunzi, un obraz ridat, un batran cu voce stinsa si mana intinsa, un batran uitat intr-o mare de oameni indiferenti, oameni acaparati de ganduri, scufundati in tunele, obscure intinderi dincolo de geamuri patate.  Omul isi scoate castile din urechi omul isi regreta amarnic absenta, indiferenta, egoismul.

In locul batranului, un vid, dureros il trage de maneca, degeaba, mult prea tarziu, omul se cauta de marunti, ar fi avut, ar fi putut, n-a fost sa fie. Omul se simte golit, obscur, la fel de negru ca si tunelul, la fel de patat ca si geamul.

Omul coboara la prima, omul calca apasat dar rar ocolind gropile cu grija prin smog-ul matinal. Strada in panta ii aminteste alte strazi in panta, gandurile omului sunt inca matinale, in vrac, inca zbuciumate de ochelarii rotunzi si obrazul ridat. De incompatibilitatea momentana a clipei, de desincronizarea involuntara.

Omul urca panta si priveste non-prezent la dreapta, non-prezenta de spirit ii roade toate gandurile, omul priveste bobocii roz, mari, multi, incredibil de multi, omul se bucura de magnolie, omul zambeste, omul se opreste in mijlocul pantei, omul devine magnolie, frumusetea detaliului  darama vracul, frumusetea detaliului umple vidul lasat de btranul cu ochelari rotunzi, magnolia patrunde omul, zguduindu-ul.

Omul blocheaza circulatia, trotuarul se umple cu oameni, oameni curiosi, priviri matinale atrase de frumusetea detaliului. Oamenii se leapada de rictusul matinal, de obscurul rutinei, oamenii isi zambesc, se saluta políticos, mai privesc odata frumusetea detaliului si apoi isi continua panta. Fericiti.

Omul nu se dezlipeste, omul devine incet dar sigur magnolie. Un batran cu ochelari rotunzi si obraz ridat se opreste in mijlocul pantei devenind magnolie la randul lui.

 

Anunțuri

5 gânduri despre „Magnolia

    1. Pura _ pura chiar nu, magnolia chiar exista, batranul la fel, omul indiferent adancit in ale lui , la fel. Pana si transformarea finala exista, e doar altfel transpusa in realitate. Multumesc !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s