Despre valoare in toate felurile


Aparuse si Nadia intr-un sfarsit, o silueta fina sub o umbrela neagra. Se scuzase timid si se asezase in fata mea. O indemnasem la un suc de fructe proaspete, antioxidant natural, nu ma refuzase. Nu mancase nimic de ieri seara, adormise bustean leganata de mirosul proaspat al asternutului moale. Nu stiam cu ce sa incep, imi mestecam ideile in lung savurand iaurtul organic, amestecandu-l cu musli cu nuca de cocos si goji, ideile pareau intelenite undeva departe, ametite de gustul aromat si de savoarea ambianta.

Intr-un sfarsit, dupa o ultima imbucatura din omleta bio preparata pe loc din oua bogate in omega trei, intr-un sfarsit am indraznit sa sparg tacerea cu o intrebare abia soptita :

“Ti-a fost dor?”

Nadia ma privise ciudat, lung si trist, undeva dincolo de mine, scursa odata cu ploaia si picurii.

“Sincer ? Da ! ”

Ii acordasem o pauza, avea nevoie de ea, ii simteam melancolía rabufnind intre doua inghituri.

“Sucul asta are ceva special”

Imi adusesem aminte de chelnerul bine facut si de zambetul larg afisat, un contrast binevenit in atmosfera umeda de toamna tarzie.

„Probabil e de la brocoli”

O lasasem apoi sa-si savureze linisitita cafeaua intr-o suava aroma de amanda tanara. Subiectul il propusese ea la capatul linguritei fine intr-un portelan alb, stralucitor.

“Ce-ar fi sa vorbim despre valoare ?”

O privisem initial curioasa, impresionata cumva de neasteptatul subiectului.

“Despre valoare in ce fel?”

Ma privise la randul ei mirata, dezamagita poate de insolenta intrebarii.

“Despre valoare in toate felurile !”

Am acceptat si i-am lasat initiativa punctului de vedere.

“Dintotdeauna am fost adepta unui stil de viata sanatos. Sport si fructe proaspete – mere din gradina bunicii, bio prin definitie, struguri cu bobul mare si samburele mic, para zemoasa din parul din spatele casei – , odihna si pe cat posibil „zen”. Sanatatea fizica nu este insa suficienta, amagirile interioare macina incet dar sigur. Echilibrul interior-exterior sta la baza tuturor performantelor. In ceea ce ma priveste am fost dezamagita multa vreme. Apoi am fugit. Pur si simplu am fugit, lasand in urma totul. Fuga ca si ultim act, revolutia ratata, capitularea in fata indiferentei, in fata neputintei de a schimba sistemul, fuga ca si recunoastere a esecului”

Am privit-o cum se pierdea in amintiri, departe. Fugea odata cu amintirile, rememorandu-si amintirile.

“Ai fost totusi un om “privilegiat” daca pot spune astfel, erai printre putinii care aveau acces la lume, altfel decat doar imaginar”.

A lasat o pauza lunga, si-a turnat o noua portie de cafea si apoi a continuat.

“Am fost privilegiata, da, un privilegiu platit scump. Mi-am lasat copilaria pe post de gaj. Am crescut cu un singur scop, perfectiunea, considerand esecul drept cel mai aspru inamic. Si asta m-a dezorientat odata “iesita in lume”. Lumea nu e perfecta, perfectiunea este utopia diavolului, lumea e plina de mici defecte cu care invatam sa supravietuim si tocmai in asta ii consta farmecul”.

“Perfectiunea ta era insa tagibila, dovedita de note si apreciata de toti”

“Exista valoare si sisteme de valori. Uneori valoarea este sigura, uite, de exempu podeaua asta de lemn inchis si nuante de rosu intens este o valoare sigura. Acest Breakfast AntiOx pe care-l savuram impreuna este valoare sigura, amplasarea acestui loc in fix centrul cartierului de afaceri este valoare sigura. Exista insa si cazuri in care fiecare percepe valoarea diferit. Notele nu reprezinta decat un mijloc de apreciere a valorii celui ce la da…Da, am fost norocoasa, valoarea perceputa de ceilalti a corespuns de cele mai multe ori cu valoarea perceputa de mine. Eu eram valoarea sigura pentru toata lumea….Am fost invatata sa castig, sa fiu mereu in top. Am crescut insa in acelasi timp practic dezarmata in fata esecului. Consider perfectiunea absoluta drept o aberatie a lumii in care traimp. Esecul face parte din viata si trebuie “invatat” de mic. Cei mai cunoscuti leaderi sunt cei ce stiu sa faca dintr-un „esec” o victorie. Desigur, termenul „esec” este relativ si adaptat unui context”

“ Sa inteleg ca sistemul nu te programase “esecului”?

“Nu, nu ma programase decat succesului. Esecul l-am incasat la o varsta la care altii erau deja pregatiti pentru el. Primul meu mare esec a fost dealtfel FUGA, recunoasterea limitei superioare, abandonul in fata sistemului”

“Si totusi, intr-un mod considerat de unii egoist, fugind ai supravietuit sistemului, abandonandu-l in favoarea unui sistema compatibil cu sistemul tau de valori”.

“Da, am supravietuit este adevarat. Dar cu ce pret … Cate intrebari aditionale legate de finalitatea actului, de posibilitatea altor acte, si mai ales cat regret, regretul RUPERII de tot… Da…ruperea m-a durut cel mai tare…”

“Esecul provoaca frustrari, ce parere ai despre frustrari ? »

“Omul are capacitatea de a se autopedepsi in virtutea unei obisnuinte, unei sperante, unei pasiuni. exercitiul frustrarii isi are sensul lui. In primul rand acceptul ca exista opinii diferite, ca exista valori diferite. Experienta fugii m-a readus la viata intr-un fel, invatandu-ma sa-mi depasesc limitele. Ruperea m-a intarit, acum sunt mai tare, mai imuna la aberatii, frustrata din ce in ce mai putin – si asta datorita suturilor in fund pe care le-am luat remarcand ca exista o mare diferenta intre valoarea perceputa de mine si valoarea perceputa de altii. Pot spune ca fuga prin ruperea declansata m-a maturizat intr-un mod fortat. Prima proba de foc daca pot spune asa. Au mai urmat apoi multe alte probe de foc si eu am continuat sa cresc cu fiecare proba, am « incasat », am reactionat, mi-am revenit, acum pot incasa practic orice”.

O priveam pe Nadia incredula. O silueta firava sorbind dintr-o ceasca de portelan alb. O silueta fina muscand dintr-o felie de ciabatta facuta in casa, o silueta fina dar profunda. Matura. Responsabila.

Acesta este un interviu imaginar bazat pe o intamplare reala. Un inceput si un sfarsit gasiti aici.

Anunțuri

9 gânduri despre „Despre valoare in toate felurile

    1. Este extras dintr-un sir de intamplari reale petrecute nu demult. Perceptia valorii si modul in care este promovata m-a lasat … dubitativa. Am trecut prin toate nivelele de frustrare pana am devenit , cum sa zic, imuna , si am relativizat indepartandu-ma nitel si analizand situatia la rece.

  1. Dupa citirea completa plus cap si coada am inteles si restul de mesaj continut de acest text, nu doar nucleul povestii. O lectie despre perceptie si despre… valoare 🙂
    Inteligenta abordarea.

  2. Mirosul „proaspat” al asternutului…trecand peste erotismul imaginii, atata timp cat este asociat cu o „prezenta”…m-a starnit …
    Pentru mine, vorbind despre „valori”, prin asociere STIU ca exista mirosuri…”fundamentale”, mirosuri ce trezesc amintiri fruste. Astfel…mirosul de mere copte, de pamant reavan si de fan cosit…se situeaza printre primele „straturi” ale sedimentelor mele…umorale.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s