Odata demult linie si imediat dupa, punct….Nu pentru multa vreme punct.
Prin prisma atator like-uri orizontul a devenit pauza.
Cu cat mai mult si cu cat mai repede cu atat mai tare. Devenim multipli dintr-un „NOI” putin cam prafuit, depasit de timpuri. Vrem si NOI sa depasim timpul. Incercam mai intai prin stanga, ne partajam fiinta, cu cat mai putina fiinta cu atat mai multe clone, incercam mai apoi prin dreapta, existam prin clone, clonele ne reprezinta mai ceva decat fiinta.
Suntem ceea ce exprima clonele, cu cat mai repede si cu cat mai mult cu atat mai putin.
Fiinta cat o gamalie, la ce bun atata fiinta?
Ganduri ca raspuns la o idee.
Abisuri 
Lasă un comentariu