Odata demult linie si imediat dupa, punct….Nu pentru multa vreme punct.
Prin prisma atator like-uri orizontul a devenit pauza.
Cu cat mai mult si cu cat mai repede cu atat mai tare. Devenim multipli dintr-un „NOI” putin cam prafuit, depasit de timpuri. Vrem si NOI sa depasim timpul. Incercam mai intai prin stanga, ne partajam fiinta, cu cat mai putina fiinta cu atat mai multe clone, incercam mai apoi prin dreapta, existam prin clone, clonele ne reprezinta mai ceva decat fiinta.
Suntem ceea ce exprima clonele, cu cat mai repede si cu cat mai mult cu atat mai putin.
Fiinta cat o gamalie, la ce bun atata fiinta?
Ganduri ca raspuns la o idee.
Abisuri 
Clonele plac mai mult o altă clonă decat omul.
Clonele disprețuiesc franchețea, sinceritatea, purul.
Disprețuiesc și scoaterea la iveală, ele preferă acoperirea: când nu ne place ceva punem un strat acceptabil deasupra.
Poate ca facebook-ul e masura micimii noastre. Cine sa dea like la asa ceva?!?
Cine s-ar mai uita la o telenovela realista??!
Clonele sunt doar ambalaj. Continutul a ramas fiinta. Si da, fiinta a pastrat tot restul. O trece si moda clonelor. Asa cum a trecut si moda telenovelelor. Trec toate. Pana si fiintele trec. Clonele raman …
o moda… am mai zis :). ne aliniem cuminti in moda si ne uitam la noi insine multiplicati. ne place de noi asa. cate ne-o mai place. cand nu, vom inchide portile, vom modifica ADN ul…
mie nu-mi plac „clonele” mele. Si totusi… Exista in fiecare exercitiu acea doza de interes care „acopera” tot restul. Exista, in spatele „mult prea simplului like” intalniri interesante in virtual.