Afet


Tai castravetele în patru părţi aproape egale, privesc verdele dincolo de perdeaua puţin pătată, pagina îngălbenită de timp, gust verdele lipindu-mi-l de ochi, giulgiu împotriva unui orgoliu mai vechi, şterg cu mâneca stângă pleoapă dreaptă, ceapa pişcă repetat, un război de-a”cine pişca mai tare”, privesc printre două pişcături lama groasă a cuţitului, lama lată a cuţitului, lama aproape verde a cuţitului, mă avânt în marş forţat spre pată-pagină îngălbenită de timp, privesc prin ea, dicolo de ea aventura cunoaşterii urlă printre picurii deşi, cade ceaţa, perdeaua fină devine una cu castravetele tăiat în patru, castravetele tace stingher rupt în patru bucăţi aproape egale, amestecat cu lemnul tocit al “cârpătorului” prea mic şi prea vechi, prea bun, castravetele zace forţat între două lame groase, oţel viguros, străpungere forţată între două părţi aproape egale, zgomot mult pentru nimic, doar câţiva picuri şi un verde crud. Groaznic de crud.


Tai castravetele între două tunete, recviem pentru plăceri frivole, ploaia soarbe ceaţa iar ceaţa dispare sorbită cu tunet cu tot “fiecare îşi are perechea”, dincolo de pata-pagină lumea îşi acoperă urechile, lumea deschide umbrele mari, umbrele negre scurg picuri tunând peste cuvinte, îmi scot pixul şi scriu repede, scriu des şi mult, tunete tună într-un verde crud împrăştiat pe masă, mă fac că plouă şi-mi număr stropii unul câte unul, elimin stropul incompatibil şi continui să număr scriind, să scriu numărând, gândurile, faptele, stările se amestecă cu tunetele, revine ceaţa, mă adun puţin pierzându-mă, ceapa continuă să piste, lăcrimez între două bucăţi aproape egale, adaug câteva puncte, finalizez, adun castravetele, verdele mi se scurge printre picuri, degetele storc picurii, degetele ating perdeaua fină, “a ieşit soarele !” strigă degetul mare “a fost o simplă urzeala a stropilor” aruncă degetul mic, degetul mijlociu indică o oarecare pauză de nori “acolo, vedeţi?” totul pare să iasă din ceaţă, doar pata-pagină rămâne, şi mai galbenă, constat că nu mai am nimic de spus, plec cu pix cu tot.

Anunțuri

7 gânduri despre &8222;Afet&8221;

  1. Gândul tău verde crud, trecut prin linii şi puncte, prin pagini îngălbenite şi picuri pişcăciosi îmi crează în minte o idee despre ce înseamnă să fii maestra metaforelor chiar şi în bucătărie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s