Cel mai mult te supăra când se vorbea de tine ca despre toţi ceilalţi, când „fapta colectivă” îngropa „insul” sub un teanc gros de comportamente „în medie constatate”, prejudecăţi „per global asimilate”, tendinţe „în mare deja trasate”, prognoze asemănătoare, prognoze turmă. Cel mai mult te supăra când mulţi din „toţi ceilalţi” luau cuvântul în locul tău, impunându-le celorlalţi, „inşi” ca si tine, doar media constatată.
Cel mai tare te durea ipocrizia non–actului răpus de „doar critica”, nimicia gestului, degetul orientat mereu în aceeaşi direcţie, acelaşi deget răpus de suferinţă arătării, neputinţa facerii, constatarea faptelor deja trecute, cel mai tare te rodea mâzga cuvintelor aruncate peste alte „medii „doar puţin revizuite de timp şi de contexte, imposibilitatea degetului de a-şi schimba direcţia, neputinţa actului de a-şi susţine degetul.
Cel mai tare te enerva „oala comună”, supa lungită a unui şir nelimitat de fapte asemănătoare, „faptele care se aseamănă se adună”, neputinţa degetului de a-şi părăsi şirul, neputinţă şirului de a-şi înlocui faptele, „să nu trecem în extrema cealaltă, nu se face!”
Cel mai tare te durea lipsa faptelor, faptele în continuarea degetului, faptele în locul degetelor, incapacitatea degetului de a ignora media, de a-şi regăsi semenii, trupuri ne-invadate de degete, trupuri – fapte, fapte-cap.
Cel mai tare te deranja incapacitatea ta de a tăia degetul cu mâna cu tot.
(Dincolo de aparenţe)
Abisuri 
Lasă un comentariu