Să facem obiecte ieftine
Din ce în ce mai ieftine
Să legăm apoi obiectele ieftine
Cu fire scumpe între ele.
Să transformăm aparenţa obiectelor ieftine
În promoţii la pachet, caracteristica „la ochiul lumii”
Să promovăm apoi caracteristica firelor
Cu lux de amănunte
Detalii scumpe privirii
„Poftiţi la aparenţe !”
Bucurii ieftine unse pe pâine
Să-şi poată exprimă recunostiinta
„A fost să fie să ne trebuiască o astfel de epoca
Face parte din evoluţie”
Abisuri 
Experimentez, la „shoppingareala” acasa desi nu e chiar SUA, o noua forma de gadilare a orgoliului: nimicul se cumpara cu spor abia dupa ce a fost afisat cun pret exorbitant care apoi la reduceri a fost taiat la 80%.
Cica e o mare diferenta intre „am luat un tricou de 5$” si „am luat cu 5$ tricoul ala de 60”, asta fara sa iei la intrebari masina de spalat…
Da, e dovedit stiintific asta. Cica daca pui in vanzare la „pachet” un tricou in promotie tricoul isi pierde valoarea. Acelasi tricou vandut singur la pret de x ori mai mare are „trecere” mult mai mare… Asa suntem noi, oamenii…Ne-au deformat cifrele rau…
Ce este INIMAGINABIL pentru orice pretentie de normalitate este „uzura programata”. Adica sa facem lucruri proaste calitativ, care se vor strica repede pentru a fi cumparate altele noi…incurajand astfel…consumul…productia…?!
REVOLTATOR !!!
Societatea de consum. „Epoca” in care traim doreste asta. Si trendul „low cost” nu-i decat un cutit invartit in rana. S-a trecut la modele „free” – la prima vedere „free” – si am platit doar cu un alt „mijloc de plata” … publicitatea.
Platim NEPUTINTA gregara de a ne putea depasi conditia precara.
Din fericire, sper sa fie vorba de obnubilare trecatoare…
Neputinta de a accepta ca sistemele creaza monstri in fata carora suntem simpli pioni.
Si da, neputinta de a ne depasi conditia de simpli pioni.
Dar oare SISTEMUL…nu suntem „noi”…?
Pai tocmai aici e „buba”, cercul vicios, noi ne suntem epoca chit ca epoca nu ne (mai) reprezinta -cel putin pe unii dintre noi. Epoca e data de tendinta „medie”, extremele „nu se pun” . Trebuie „lucrat” pe medie..
Trebuie „lucrat” in mod individual…Fiecare ştie, sau ar trebui să ştie…unde se află. Pentru aceasta este nevoie de un proces laborios de CONSTIENTIZARE. Alt cerc vicios…Pentru a constientiza această necesitate, trebuie sa fii lucid, să fii conştient, cât de cât…
Voi incerca, în acest sens, să lansez în …spatiu…o serie de întrebari la care să răspundem cu …inima.
Unii am trecut de aceasta etapa, nu toti, desigur. E un proces lent, e vorba de acea trasatura „grosolana” numita mentalitate care se misca greu. Si mai e vorba si de context care nu avabntajeaza deloc schimbarea in bine.
Aşa este…dar ăsta este un motiv mobilizator. Este un motiv in plus pentru care nu trebuie sa stăm şi sa privim aşteptând ca acest proces lent să se consume in ritmul său.
Etapa conştientizării presupune sfărâmarea unor bariere…nevăzute…Aici ne putem înşela cu mare uşurinta…Nici o clipă nu trebuie să comparăm, să intrăm în competiţii inexistente…Competiţia in sine…este un non-sens…Daca vom privi in jur si vom vedea multă obnubilare, nu este un motiv să ne considerăm mai buni…Este momentul să ACŢIONĂM cu şi mai mare dăruire…să dăruim din plinătatea sufletului nostru ce nu-şi va găsi liniştea văzănd atăta suferinţă din IGNORANŢĂ. Nu este nimic „mesianic”, sau vocaţional…Este NORMAL !