Abisuri

În căutarea adevărului interior

Urechile


Te aflai undeva

Dincolo de urechi

Între sunetul înfundat al aerului străpuns

Şi non-sunetul

Timpanului strâns la mijloc.

Te aflai dar nu trăiai

Respirai doar apă

Între două sorbituri îţi imaginai şi timpul

Şi minutele nu se scurgeau

Minutele se concentrau in jurul tau

Deveneai şi tu minut

Umflat de atâta aer strâns

Între ţine şi ziua care se scurgea

Dincolo de ţine.

Dincolo de urechi

Aşteptai să iasă stropii

Aerul opunea rezistenţa specifică celui strans la mijloc

Într-un sfârşit cedai, spălai cana, o puneai la loc

Şi-ţi dădeai drumul la urechi.

 

 

 

 

2 răspunsuri la „Urechile”

  1. Avatarul lui calinakimu

    Cei ce descopera TACEREA descopera un inteles profund al pacii…In clipele de tacere interioara, orice sunet dispare, cu toate ca exista. Existenta sunetelor tine de NOI, nu de urechi. Cat timp urechile functioneaza ca palnile…va trebui nu numai sa spalam cana…ci si „putina”.

    1. Avatarul lui abisurile

      Urechile mele au tendinta de a filtra cam mult. Deh, criteriile …

Răspunde-i lui calinakimu Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.