Abisuri

În căutarea adevărului interior

Urechile

Te aflai undeva

Dincolo de urechi

Între sunetul înfundat al aerului străpuns

Şi non-sunetul

Timpanului strâns la mijloc.

Te aflai dar nu trăiai

Respirai doar apă

Între două sorbituri îţi imaginai şi timpul

Şi minutele nu se scurgeau

Minutele se concentrau in jurul tau

Deveneai şi tu minut

Umflat de atâta aer strâns

Între ţine şi ziua care se scurgea

Dincolo de ţine.

Dincolo de urechi

Aşteptai să iasă stropii

Aerul opunea rezistenţa specifică celui strans la mijloc

Într-un sfârşit cedai, spălai cana, o puneai la loc

Şi-ţi dădeai drumul la urechi.

 

 

 

 

2 responses to “Urechile”

  1. Avatar calinakimu

    Cei ce descopera TACEREA descopera un inteles profund al pacii…In clipele de tacere interioara, orice sunet dispare, cu toate ca exista. Existenta sunetelor tine de NOI, nu de urechi. Cat timp urechile functioneaza ca palnile…va trebui nu numai sa spalam cana…ci si „putina”.

    1. Avatar abisurile

      Urechile mele au tendinta de a filtra cam mult. Deh, criteriile …

Răspunde-i lui calinakimuAnulează răspunsul

Descoperă mai multe la Abisuri

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura